Cartea a doua a Macabeilor – Capitolul 8
Capitole:123456789101112131415
1. Iar Iuda Macabeul şi cei care erau cu el, pe ascuns mergând prin sate, chemau pe rudenii şi pe cei care rămăseseră în legea evreiască şi luându-i cu sine, a strâns ca la vreo şase mii de bărbaţi.
2. Şi s-au rugat Domnului ca să caute spre poporul cel mai necăjit decât toţi şi să Se milostivească şi să Se îndure de templul Domnului cel pângărit de oameni păgâni.
3. Şi să-i fie milă de cetatea cea stricată de tot şi care întocmai cu pământul va să se facă şi să audă sângele celor ucişi, care pururea strigă către El.
4. Şi să-Şi aducă aminte de nelegiuita pierdere a pruncilor celor fără de păcate şi de hulele cele grăite asuprea neamului Lui şi să urască răutatea.
5. Iar Iuda Macabeul, având oştire adunată, nu-l puteau suferi neamurile şi mânia Domnului s-a întors în milă.
6. Şi fără de veste venind, cetăţi şi sate ardea şi locurile cele prielnice prinzându-le, pe mulţi din vrăjmaşi biruindu-i îi punea pe fugă.
7. Şi mai ales noaptea făcea năvăliri de acest fel, atât încât pretutindeni s-a auzit vestea vitejiei lui.
8. Deci, văzând Filip că în puţină vreme acel om atâta a sporit, şi mai adeseori cu bun noroc merge, a scris lui Ptolomeu, cârmuitorul Cele-Siriei şi al Feniciei, ca să ajute la lucrurile regelui.
9. Iar el îndată a ales pe Nicanor, feciorul lui Patrocle, unul din cei mai de frunte prieteni, şi l-a trimis supunându-i din tot felul de neamuri nu mai puţin de douăzeci de mii; ca să piardă tot neamul Evreilor. Şi i-a dat tovarăş şi pe Gorgias, bărbat învăţat la oştire şi priceput în lucrurile războiului.
10. Şi a socotit Nicanor că dajdia cu care era regele dator Romanilor, a cărei sumă era două mii de talanţi, să o plătească din vânzarea iudeilor luaţi robi.
11. Şi îndată a trimis la cetăţile cele de pe lângă mare, chemându-le ca să vină să cumpere robi Evrei, făgăduind că nouăzeci de robi va da pentru un talant, neaşteptând pedeapsa cea viitoare asupra lui de la Cel Atotputernic.
12. Iar Iuda a aflat de venirea lui Nicanor.
13. Şi spunând celor care erau cu el de venirea taberei, cei fricoşi dintre ei şi care nu aveau nădejde în dreptatea lui Dumnezeu au fugit şi au ieşit din locurile lor.
14. Iar ceilalţi toate ce le rămăsese le vindeau şi rugau pe Domnul să izbăvească pe cei vânduţi de necredinciosul Nicanor mai înainte chiar de a se lovi în război.
15. Iar de nu pentru ei, apoi pentru aşezământul pe care l-a făcut cu părinţii lor şi pentru că chemau asupra lor prea cinstit şi de mare cuviinţă numele Lui.
16. Deci, aducând Iuda Macabeul pe cei care erau cu el, care erau în număr de şase mii, îi îndemna să nu se îngrozească de vrăjmaşi, nici să se teamă de mulţimea cea multă a neamurilor, care cu nedreptate vin asupra lor; ci vitejeşte să se războiască, punându-şi înaintea ochilor ocara cea fără de lege făcută de ei în locul cel sfânt
17. Şi bătaia batjocoritei cetăţi şi surparea datinei strămoşeşti.
18. Că aceia în arme şi în îndrăznire nădăjduiesc; iar noi în Dumnezeu Cel Atotputernic nădăjduim, Care şi pe cei care vin asupra noastră şi pe toată lumea într-o clipă poate să-i piardă.
19. Şi afară de acestea le-a arătat şi apărările cele făcute strămoşilor lor şi izbânda cea de pe vremea lui Sanherib, cum au pierit o sută optzeci şi cinci de mii.
20. Şi bătaia din Babilon cea asupra Galatenilor făcută, cum toţi au venit la bătaie opt mii, cu patru mii de Macedoneni; iar Macedonenii trăgându-se înapoi, cei opt mii pe o sută douăzeci de mii i-au pierdut cu ajutorul ce li s-a făcut din cer, şi multă pradă au luat.
21. Cu acestea i-au făcut să fie cu bună îndrăzneală şi gata a muri pentru lege şi pentru patrie.
22. Deci în patru părţi împărţind oştirea, rânduind şi pe fraţii săi povăţuitori la fiecare rând, pe Simon şi pe Ioan şi pe Ionatan, fiecăruia dintre ei supunând o mie şi cinci sute.
23. Şi încă şi pe Eleazar să citească sfânta carte, şi dându-le semn, cu ajutorul lui Dumnezeu, conducând el însuşi rândul cel dintâi, s-a lovit cu Nicanor.
24. Şi ajutându-le Atotputernicul, au omorât din vrăjmaşi mai mult decât nouă mii şi au rănit şi au ciuntit de mădulare cea mai mare parte din tabăra lui Nicanor, şi pe toţi i-au silit să fugă.
25. Iar banii celor ce veniseră să-i cumpere robi, i-au luat şi, izgonindu-i până departe, s-au întors siliţi de lipsa de timp.
26. Pentru că era înainte de ziua de odihnă, pentru aceea au încetat a-i goni mai mult.
27. Ci luând de la ei armele şi prădându-i, au şezut în ziua de odihnă pe loc, binecuvântând şi mărturisindu-se Domnului, Cel care i-a mântuit în ziua aceasta, începătură de milă rânduind lor.
28. Iar după ziua de odihnă, o parte din prăzi le-au dat celor neputincioşi şi văduvelor şi săracilor; iar celelalte le-au împărţit între ei şi pruncilor lor.
29. Şi după ce au făcut acestea şi au făcut rugăciune de obşte, au rugat pe milostivul Dumnezeu, ca până în sfârşit să fie în pace cu robii Săi.
30. După aceea, lovind pe cei care erau cu Timotei şi cu Bacchide, mai mult de douăzeci de mii dintre ei au omorât şi întăriturile cele înalte le-au biruit şi prăzi multe au împărţit, întocmai cu ei făcând părtaşi şi pe cei neputincioşi şi pe cei săraci şi pe văduve, precum şi pe cei bătrâni.
31. Şi culegând armele de la ei, toate cu socoteală le-au pus în locuri bune, iar celelalte prăzi le-au adus la Ierusalim.
32. Şi au omorât şi pe Filarh, care era cu Timotei, că era om foarte nelegiuit şi multe necazuri făcuse Iudeilor.
33. Şi când a serbat biruinţa în patrie, lui Calistene, cel care arsese sfintele porţi, i-au dat foc într-o căsuţă, în care fugise, şi aşa a luat pradă vrednică de credinţa sa cea rea.
34. Iar ticălosul Nicanor, cel care adusese o mie de neguţători să le vândă Evrei,
35. Cu ajutorul lui Dumnezeu, smerit fiind de cei care după părerea lui erau ca nimic, lepădându-şi haina cea de mărire, prin mare fugind singur, a venit în Antiohia foarte la mare nevoie ajungând, din pricina pierderii oştirii.
36. Iar cel care a făgăduit că va plăti bir Romanilor din robirea Ierusalimului a mărturisit cum că Iudeii au pe Dumnezeu apărător şi pentru aceea sunt de nezdrobit, căci ţineau legile cele puse de El mai înainte.
