Acum uite de câte feluri sunt fericirile, ca să înţelegi de câte feluri sunt sfinţii. Nu ştiu la care categorie de sfinţi te referi atunci când îi învinuieşti de lipsă de creativitate şi nebunie.

Dacă ai citi câteva rânduri din Sfântul Ioan Gură de Aur, ai descoperi în el un orator aşa cum nu vei auzi în nicio facultate de jurnalism şi nici într-un Parlament de azi. Sfântul Ioan Gură de Aur era atât de activ, încât erau patru scribi care trebuiau să noteze ceea ce vorbea el. Scrierile acestui mare sfânt, care a fost pe rând: fiul unui general roman, apoi student la drept în Antiohia, călugăr, patriarh al Constantinopolului şi la urmă mucenic, exilat de episcopii şi împărăteasa acelei vremi (începutul sec. V) pentru francheţea şi iubirea lui de dreptate, alcătuiesc vreo 20 volume academice, şi acestea sunt doar o parte care s-au păstrat.

Sfântul Efrem Sirul, călugăr şi el, este unul din cei mai mari poeţi pe care i-a avut lumea, dacă e să mă exprim în limba de lemn a vremii, imnele lui sunt covârşitoare, chiar şi pentru un ateu, pentru că sunt neomeneşte de frumoase.

Sfântul Grigorie de Nyssa era unul din cei mai erudiţi oameni ai vremii sale, de altfel ca şi fratele său, vestitul Vasile cel Mare. Grigorie este autorul unui extraordinar tratat de antropologie, scris în veacul al IV-lea, dar care uimeşte şi astăzi.

Sfântul Vasile, pe lângă faptul că a fost un mare călugăr, întemeietor de obşti, a fost un administrator de excepţie, înfiinţând celebrele pe atunci aziluri, spitale, cantine şi case pentru săraci, denumite „vasiliade”.

(Ieromonahul Savatie Baştovoi, Dragostea care ne sminteşte, Editura Marineasa, Timişoara, 2003, pp. 88-89)