Philip Mamalakis

Să privim dincolo de comportamentul nedorit al copilului, în profunzimea lui

Înainte să reacţionezi, întreabă-te: „De ce se poartă aşa copilul meu?” Când mă sună părinţii şi mă roagă să le dau sfaturi, îi întreb de ce cred ei că se poartă urât copilul. Răspunsul tipic pe care îl primesc este: „Habar n-am!” De cele mai multe ori, ei nu s-au gândit de ce se poartă aşa şi ar vrea doar să ştie cum să pună capăt acelui comportament nedorit.

Să avem grijă să răspundem adecvat la comportamentul copiilor noștri

Numai răspunzând adec­vat la comportamentul nedorit le putem comunica celor mici că suntem interesaţi mai mult să-i iubim ca persoane, decât să le controlăm comportamentul.

Vrem copii puternici și disciplinaţi? Atunci, să le permitem experienţa directă cu greutățile firești ale vieții!

Părinţii citesc cărţi despre creşterea copiilor şi vorbesc cu „experţi” în creşterea copiilor cu nădejdea că acest lucru va înlătura luptele cu care se confruntă copiii. Este un lucru imposibil. Un adevărat specialist în creşterea copiilor vă va învăţa cum să răspundeţi adecvat la aceste lupte. De fapt, cei mai buni specialişti în creşterea copiilor înţeleg că aceştia au nevoie să fie lăsaţi să se lupte şi să înveţe. A învăţa cum să fii un părinte bun constă în a învăţa cum să răspunzi adecvat la luptele copiilor, nu cum să le înlături.

Pentru a creşte armonios, copiii noştri au nevoie să lupte

Nu ne aşteptăm de la copii să înţeleagă sau să le placă faptul că luptele sunt cruciale pentru a învăţa. Copiilor nu le plac luptele, cum nu ne plac nici nouă. Se poate chiar să ne condamne pe noi pentru luptele lor. Ca părinţi, trebuie să fim înţelepţi şi să înţelegem că, dacă ne iubim copiii, vom fi întotdeauna aproape de ei, dar îi vom lăsa pe ei să-şi ducă luptele. Copiii au nevoie să se lupte pentru a învăţa şi pentru a se dezvolta ca persoane.

Nu-i putem feri pe copii de căderi, dar îi putem învăța să se ridice și să meargă mai departe (II)

Este foarte greu să vezi cum cade un copil de un an în timp ce abia învaţă să meargă. Pentru ei nu este greu – sunt predispuşi să încerce să se ridice din nou. Dar este greu pentru noi, ca părinţi, să îi lăsăm să înveţe cum să o facă. Dacă rănile nu sunt grave, copiii se pot ridica singuri. Aşa va fi şi în viaţă. Este nefolositor pentru copii – şi imposibil – să-i ferim să nu cadă niciodată, indiferent cât de mult ar încerca unii părinţi. Vrem să înveţe copiii noştri, când au dezamăgiri dureroase sau derutante, să se orienteze, să evalueze situaţia; să se ridice şi să ceară ajutor dacă e nevoie.

Nu-i putem feri pe copii de căderi, dar îi putem învăța să se ridice și să meargă mai departe (I)

Copiii au nevoie de noi să le fim aproape când poartă lupte, iar nu să-i sustragem luptei. Dacă ne iubim copiii, atunci vrem să îi pregătim să izbândească în viaţă, ceea ce înseamnă şi să-i ajutăm să dezvolte capacitatea de a se repune pe picioare când cad, să-şi scuture praful de pe haine şi să ceară ajutor, la nevoie. Fetița mea nu mă va avea prin preajmă de fiecare dată când cade, nici cât e copil, nici mai departe în viaţă. Îmi este imposibil să o apăr de fiecare „cădere” din viaţa ei. Însă pot să o ajut să înveţe cum să se ridice singură. 

Creşterea copiilor este intersecţia dintre lupta noastră, ca părinţi, şi lupta lăuntrică a copiilor

Comportamentul lor nedorit s-ar putea să ne tulbure liniştea şi planurile când ei se poartă urât acasă ori să ne dezamăgească şi să ne stânjenească atunci când se poartă urât în public. Aceasta este însă lupta noastră, nu a lor. Nu este vina lor că sunt copii şi nu este vina lor că ceea ce fac ei ne provoacă nouă o luptă lăuntrică. Creşterea copiilor este intersecţia dintre lupta noastră, ca părinţi, şi lupta lor, a copiilor.

Disciplina constă în a răspunde cu răbdare şi fermitate de fiecare dată când copilul greşeşte

Pentru copii e nevoie de consecinţe ale comportamentelor lor greşite. De pedepse însă nu au nevoie şi reacţionează negativ la ele. Copiii au nevoie de disciplină şi o primesc foarte bine, chiar şi o disciplină strictă. Disciplina se concentrează pe formarea copiilor pe termen lung.

Educația copiilor – un proces de învățare complex

Explicarea luptei nu este totul. Trebuie să mai facem şi alte lucruri, dar a le explica lupta trebuie întotdeauna să facă parte din răspunsul nostru adecvat. Dacă a creşte copiii înseamnă în principal să strigăm la ei să facă sau să nu facă ceva, ori doar să le impunem ce să facă, ei vor învăţa că dragostea constă în a le spune celorlalţi ce să facă. Dacă noi de fiecare dată începem prin a le explica lupta pe care o duc, ei se vor simţi respectaţi şi vor învăţa că dragostea înseamnă şi să-l respecţi pe celălalt indiferent de cum se comportă.

Copiii au nevoie să le fie recunoscute strădania şi deciziile bune, nu doar rezultatele

Copiii nu au nevoie să fie lăudaţi sau să li se spună că sunt grozavi, pentru că acestea sunt vorbe goale. Ei au însă nevoie să le fie recunoscute strădania şi deciziile bune. Astfel rămân atenţi la calea pe care am vrea noi să meargă în viaţă.

Pagini