Philip Mamalakis

Copiii au nevoie să înveţe că nu pot primi mereu ceea ce vor

Este greu să ştii unde să te opreşti când te adaptezi la cererile copiilor tăi. Una este să le găteşti mâncarea lor preferată de ziua lor sau să îi laşi să poarte ţinuta lor favorită la o petrecere. Alta este dacă ei se aleg de fiecare dată cu meniul lor preferat sau dacă nu mai poţi pleca de acasă fiindcă prichindelul refuză să plece cu altă pereche de pantaloni decât cei care îi plac lui, iar aceia sunt la spălat. Vei şti că s-a ajuns prea departe dacă te simţi fără ieşire sau iritat, iar întreaga familie este prizoniera capriciilor celui mic.

Pedeapsa nu este o modalitate eficientă de a corecta copiii

Pedeapsa subminează obiectivele noastre pe termen lung. Pedeapsa nu îl învaţă pe copil cum să facă bine. Când copilul tău se chinuie să înveţe la matematică, nu o să-i dai pedepse tot mai mari pentru greşelile pe care le face, ci vei acorda mai mult timp să-i arăţi cum să rezolve corect problemele. Copiii noştri învaţă despre viaţă, care e mult mai greu de învăţat decât matematica, iar obiectivul nostru este să modelăm nişte persoane, nu doar să curmăm nişte purtări urâte.

Comportamentul nedorit al copilului ca stres emoțional

Când comportamentul nedorit este rezultatul unei suferințe emoționale, un răspuns adecvat este să vă ocupați întâi de starea emoțională a copilului, iar apoi să discutați despre comportament. În locul unei atitudini de tipul „Nu mă interesează cum te simți, nu ai voie să te porți așa”, putem adopta atitudinea „Îmi pasă de ce simți, dar nu ai voie să te porți așa”. Ce ne poate ajuta atunci când ne simțim răniți? De cele mai multe ori, tocmai faptul că există cineva căruia îi pasă mai mult de lupta care se dă în sufletul nostru decât de faptul că ne purtăm urât.

Copiii au nevoie de limite ferme, dar nu sufocante

Există multe moduri diferite de a stabili limite pentru copii și împreună cu ei. Limitele pe care le stabilim și felul cum le stabilim creează un cadru în care copiii noștri pot învăța. Ei vor învăța, pe măsură ce se luptă, să trăiască respectând aceste limite. Nu este nevoie ca noi să-i transformăm în adulți. Ei se vor maturiza în mod firesc.

Ridică ștacheta și ai răbdare cât timp copiii se străduiesc să o depășească

Dacă ne e prea frică să le acordăm autonomie sau dacă suntem prea exigenți atunci când greșesc, cum să ne mai așteptăm ca ei să învețe? Desigur, toți părinții mai greșesc, fiind ori prea stricți, ori prea permisivi, sau uneori chiar amândouă deodată, dar suntem capabili să ne adaptăm. Copiii fac greșeli, însă se vor adapta și ei. Obiectivul este să facem acest lucru împreună.

Să ne concentrăm asupra obiectivelor pe termen lung când tratăm problemele de comportament ale copilului

Trebuie să ne concentrăm asupra obiectivelor noastre pe termen lung când tratăm o problemă de comportament. În loc să ne concentrăm doar asupra comportamentului, ne concentrăm și asupra copilului ca persoană. Numai atunci când ne concentrăm asupra persoanei copilului nostru, luând in calcul motivele pentru care s-a comportat urât, putem stabili răspunsul potrivit la acel comportament și să facem încă un pas către obiectivele noastre pe termen lung. 

Ce facem când copilul imită un comportament urât

Când comportamentul nedorit provine din imitarea altora, un răspuns adecvat este să ai răbdare, să faci posibilă o perioadă de tranziţie către atmosfera de acasă, să afli de unde a cules copilul aceste exemple de comportament, să discuţi cu el despre ce înseamnă un comportament adecvat în diferite situaţii, să fii atent la expunerea copiilor la influenţele din exterior şi să stabileşti limite clare. Ceea ce este mai evident, dar adesea şi mai dificil de luat în calcul este dacă ei nu cumva pe noi ne imită.

Respectând copiii, cinstim Chipul lui Hristos

Nu am defăima niciodată o icoană, şi, cu toate acestea, când ne înfuriem, când îi atacăm, îi criticăm, îi insultăm sau îi maimuţărim pe copiii noştri, profanăm icoana lui Hristos. Nu ne închinăm de fapt ca la icoane nici când suntem îngăduitori sau când acceptăm orice dorinţe ale copiilor, cedând la orice pretenţii ale lor. Atunci ne închi­năm la ei, la copii, nu la Hristos – un lucru la fel de di­structiv.

Regulile bine stabilite nu-l copleșesc emoțional pe copil și nu depășesc capacitatea lui de a face alegeri bune

Alegerile adecvate, responsabilitățile și autonomia de care se bucură fiecare copil depinde de fiecare părinte și de fiecare copil în parte. Limitele adecvate vârstei sunt acelea care nu-l copleșesc emoțional pe copil și nici nu depășesc capacitatea lui de a face alegeri bune. Dacă îl ascultăm în timpul luptelor pe care le duce el, aceasta ne permite să înțelegem cu ce se luptă și unde să trasăm niște limite adecvate.

Lungirea discuțiilor cu copilul în toiul „luptei” nu aduce beneficii ‒ amânați explicațiile pentru perioade mai calme

Dacă vrem să-i învățăm pe cei mici cum să gândească, trebuie să-i încurajăm să gândească și ei cu mintea lor. Să revenim mai târziu asupra situației respective este un mod foarte bun de a-i implica pe copii să reflecteze asupra a ceea ce simt și cum se poartă, a motivelor pentru care stabilim limitele așa cum le stabilim, precum și să reflecteze la dragostea noastră și la așteptările pe care le avem în ceea ce îi privește.

Pagini