Ev. Marcu 6, 45-53

 

În vremea aceea Iisus a silit pe ucenicii Lui să intre în corabie şi să meargă înaintea Lui, de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va da drumul mulţimii. Iar după ce i-a dat drumul, S-a dus în munte ca să se roage. Și, făcându-se seară, era corabia în mijlocul mării, iar El era singur pe ţărm. Şi i-a văzut cum se chinuiau vâslind, căci vântul le era împotrivă. Iar către a patra strajă a nopţii a venit la ei umblând pe mare şi voia să treacă pe lângă ei. Dar, când L-au văzut umblând pe mare, li s-a părut că este nălucă şi au strigat, căci toţi L-au văzut şi s-au tulburat. Dar îndată El a vorbit cu ei şi le-a zis: Îndrăzniţi! Eu sunt; nu vă temeţi! Apoi S-a suit la ei în corabie şi s-a potolit vântul. Iar ei erau peste măsură de uimiți în sinea lor; căci nu pricepuseră nimic de la minunea pâinilor, deoarece inima lor era învârtoșată. Şi, trecând marea, au venit în ţinutul Ghenizaretului.