Ev. Matei 12, 14-16; 22-30

 

În vremea aveea au făcut sfat fariseii împotriva lui Iisus, cum să-L piardă. Însă Iisus, cunoscându-i, s-a dus de acolo; şi a mers după Dânsul mulţime multă şi i-a tămăduit pe ei pe toţi, dar le-a poruncit cu asprime ca să nu-L facă cunoscut.

Atunci au adus la Dânsul pe un om îndrăcit, orb şi mut, şi l-a tămăduit aşa încât cel orb şi mut grăia şi vedea. Iar mulţimile toate se mirau şi ziceau: nu este, oare, Acesta Fiul lui David? Fariseii însă, auzind, ziceau că Acesta nu scoate pe diavoli, decât numai cu Beelzebul, căpetenia diavolilor. Dar Iisus, cunoscând gândurile lor, le-a zis: orice împărăţie, care se dezbină în sine, se pustieşte; şi orice cetate sau casă, care se dezbină în sine, nu va mai dăinui. Dacă satana scoate afară pe satana, s-a dezbinat în sine; dar atunci cum va putea dăinui împărăţia lui? Şi dacă Eu scot pe diavoli cu Beelzebul, feciorii voştri cu cine îi scot? Pentru aceasta ei vă vor fi judecători. Iar dacă Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe diavoli, atunci a ajuns la voi împărăţia lui Dumnezeu. Cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască averea, dacă nu va lega întâi pe cel tare şi pe urmă să-i prade casa? Căci cel care nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cel care nu adună cu Mine risipeşte.