Mănăstirea Dohiariu – Athos

 

Aşezată în partea sud-vestică a peninsulei Athos, între arsanaua Mănăstirii Zografu şi Mănăstirea Xenofont, Dohiariu este prima mănăstire pe care o întâlneşte închinătorul venind cu vaporul de la Ouranopolis spre Sfântul Munte.

Prima menţiune a Mănăstirii Dohiariu apare în secolul al X-lea, în cel dintâi tipicon al Sfântului Munte (Timiskes) ce plasa Dohiariu pe locul al XIII-lea. În hrisovul din 1038, Mănăstirea Dohiariu este menţionată ca Mănăstirea Sfântului Nicolae, a Dohiariului sau Dafni. A doua denumire provine de la ascultarea de dohiar (chelar), pe care a îndeplinit-o ctitorul ei, Cuviosul Eftimie, care s-a nevoit împreună cu Sfântul Atanasie Athonitul. A treia denumire se referă la aşezarea mănăstirii, care a fost întemeiată pe culmea de deasupra portului Dafni, la începutul drumului către Simonos Petras.

Întemeierea mănăstirii

În 1044 mănăstirea a fost jefuită şi distrusă de piraţii agareni. Cuviosul Eftimie împreună cu puţinii monahi care au scăpat s-au stabilit mai întâi într-un loc aflat mai sus de mănăstirea de astăzi. Schimbarea denumirii în Mănăstirea Sfinţilor Arhangheli (Mihail şi Gavriil) este certificată deja de semnătura egumenului ei în Tipicul Monomahului (1045-1046), în care mănăstirea deţine locul al 24-lea în ierarhie.

Mănăstirea a fost ajutată economic de împărăteasa Evdochia, soţia lui Constantin al X-lea Duca, de fiii ei, Andronic şi Mihail al VII-lea Parapinachis (1071-1087), precum şi de Romanos al IV-lea Diogene. În 1087 aici a ajuns nepotul Cuviosului Eftimie, patricianul Nicolae, care a fost tuns monah şi a primit numele de Neofit. Acesta l-a urmat la egumenie pe Cuviosul Eftimie.

Istoric

În secolul al XIV-lea, Dohiariu devine mănăstire imperială şi, în urma unor distrugeri făcute de piraţii catalani, a fost ajutată de Ioan al V-lea Paleologul şi de domnitorul sârb Ştefan Duşan.

După trei sute de ani de înflorire, mănăstirea s-a pustiit între secolele al XV-lea şi al XVI-lea, dar a fost refăcută în 1568 prin purtarea de grijă a preotului Gheorghe din Adrianopolis, devenit monah dohiarit în urma unei minuni, când s-a vindecat bând apă din Agheasma Sfinţilor Arhangheli. Cheltuielile pentru reînnoirea mănăstirii au fost suportate de domnitorul Moldovei Alexandru Lăpuşneanu şi de soţia sa Ruxandra, care a răscumpărat metoacele mănăstirii pe care le luaseră turcii. Supravegherea lucrărilor a fost încredinţată fostului mitropolit al Moldovei, Teofan, retras din scaunul mitropolitan la Dohiariu.

Contribuţii româneşti

Mănăstirea Dohiariu a fost ajutată și de alți domnitori români, precum Vlad călugărul, Radu cel Mare și Radu Paisie.

În anul 1628, postelnicul Ianache Caragea va închina Mănăstirii Dohiariu, ctitoria lui din România, anume Mănăstirea Slobozia, împreună cu cele 12 moşii ale ei. Închinarea este confirmată şi după adormirea lui în Domnul, de către domnitorul Matei Basarab, care va adăugă acesteia şi alte proprietăţi.

În anul 1652, fratele lui Ianache, va închina şi el propria mănăstire din judeţul Prahova, care îi poartă numele până astăzi, anume Mănăstirea Apostolache. În dată de 1 februarie 1726, Mănăstirea Dohiariu va mai primi un metoc, din partea jupânesei Stana Doiceasa.

Sfinţi dohiariţi

Pe lângă preotul Gheorghe şi episcopul Teofan, în mănăstire au trăit, pentru perioade de timp mai mari sau mai mici, Cuviosul Mucenic Ioan, care a fost înaintemergătorul isihaştilor şi a primit mucenicia de la cugetătorii de cele latineşti ai Patriarhului Ioan Vekkos, şi ucenicul său, Cuviosul Mucenic Grigorie. De asemenea, tot aici au mai trăit şi Cuviosul Gherman, Sfinţii Noi Cuvioşi Mucenici: Iacov (†1520, în Didimotiko), Romanos (†1694, în Constantinopol), Gherasim cel Nou (†1812, în Constantinopol) şi Eftimie din Peloponez (†1814). La metocul mănăstirii din Sliven, Bulgaria, a trăit Cuviosul Mucenic Dimitrie (†1841).

Mănăstirea astăzi

Idioritmică pentru mai multe veacuri, în 1980 Mănăstirea Dohiariu a devenit chinovială prin sigiliul Patriarhului ecumenic Dimitrie I. Astăzi stareţ al mănăstirii este arhimandritul Grigorie. La Mănăstirea Dohiariu toate treburile, şi cele grele şi obositoare, nu sunt făcute de argaţi, ci de obştea monahilor, în fruntea căreia se află întotdeauna Bătrânul Stareţ Grigorie.

Mănăstirea Dohiariu din Muntele Athos - marea ctitorie domnitorului Alexandru Lăpuşneanu (galerie FOTO)

De la același autor

Ultimele din categorie