Înalt de peste 800 de metri, muntele se alătură celorlalți munți binecuvântați din Țara Sfântă: Muntele Sion, Muntele Moria, Muntele Tabor, Muntele Fericirilor și alții, care sunt legați de taina mântuirii neamului omenesc. Și pentru că este foarte prielnic creșterii măslinilor, fiind renumit încă din legea Veche prin grădinile sale de măslini și teascurile de untdelemn, a fost numit de sfinții evangheliști „Muntele Măslinilor”, iar în limba greacă „Muntele Eleon”.

Muntele Măslinilor se unește în partea de nord cu Muntele Scopus, unde se înalță Noul Ierusalim. În partea de sud coboară ușor și se unește cu „Muntele Scandalului”, ca apoi să dispară în Valea Hinon sau a Gheenei. De aici, în continuare spre sud, se află „Câmpul Sângelui”, adică „Țarina Olarului” sau „Acheldama”, unde se îngropau străinii. Aici, după tradiție, s-ar fi spânzurat Iuda. În apropiere se află o mică mănăstire închinată Sfântului Onufrie cel Mare.

Pe versantul vestic al Muntelui Măslinilor se află următoarele locuri sfinte, vrednice de închinare: Mănăstirea Sfânta Maria Magdalena, locuită de călugărițe ortodoxe; Mănăstirea ortodoxă „Eleon”, tot de călugărițe; mormântul și peștera Cuvioasei Pelaghia; Mănăstirea franciscană „Dominus Flevit”, unde Domnul a plâns cetatea Ierusalimului; Mănăstirea catolică a carmelitelor, numită „Pater Noster” și, în sfârșit, „Mica Galilee”, unde S-a arătat Domnul ucenicilor Săi. Aici se află sediul de vară al Patriarhiei Ortodoxe din Ierusalim.

Vom vorbi pe scurt despre fiecare din aceste locuri sfinte, pe măsură ce ajungem să ne închinăm la ele.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 123-124)