Mănăstirea Horaița
Situată în comuna nemţeană Crăcăoani, la 6 km de şoseaua ce leagă oraşele Piatra Neamţ şi Târgu Neamţ, într-o poiană la capătul pitoreştii văi a pârâului Horaiţa, departe de zgomotul lumii, Mănăstirea Horaiţa este locul în care poţi să te simţi acasă.
Denumirea Mănăstirii Horaiţa provine de la numele marilor proprietari de pământ în stăpânirea cărora intrau comuna Crăcăoani şi împrejurimile. După tradiţie, Mănăstirea Horaiţa a fost ctitorită în secolul XV. La 11 iulie 1428, domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun (1400-1432) includea biserica din Horaiţa în rândul celor 52 de biserici (de mir şi mănăstire), pe care le supune jurisdicțional Mănăstirii Bistrița.
Cuviosul Irinarh Rosetti
În urma unei revelaţii dumnezeieşti, între anii 1822-1824, cuviosul Irinarh Roseti (1771-1859), călugăr cu metania din Mănăstirea Neamţ, a ridicat o biserică de lemn cu binecuvântarea şi aportul substanţial al Mitropolitului Veniamin Costachi (1803-1842). Rectitorirea mănăstirii a fost sprijinită şi de domnitorii Ioan şi Mihail Sturza. În jurul stareţului Irinarh s-au adunat aproximativ 70 de vieţuitori.
În 1837, cu binecuvântarea Mitropolitului Veniamin, cuviosul arhimandrit Irinarh lasă ca stareţ al mănăstirii pe cuviosul părinte Ermoghen Buhuş (1800?-1877), care l-a însoţit de la Mănăstirea Neamţ.
Cuviosul Ermoghen Buhuş
În timpul stareţului Ermoghen este ridicată actuala biserică a mănăstirii (1848-1867). La zidirea şi înzestrarea bisericii cu hramul „Botezul Domnului” au contribuit şi domnitorii Grigorie Alexandru Ghica şi Alexandru Ioan Cuza, precum şi Mitropolitul Calinic Miclescu.
Tot în timpul stăreţiei cuviosului Ermoghen, între anii 1850-1852 a fost construit paraclisul de iarnă „Sfântului Ierarh Nicolae” pe latura nordică a complexului mănăstiresc. Între anii 1853-1855 a fost construit şi turnul-clopotniţă cu paraclisul „Pogorârea Duhului Sfânt”.
Încercările secolului XX
În anii celui de-al Doilea Război Mondial, călugării Mănăstirii Horăicioara nu au fost nevoiți să plece în refugiu prin poziția izolată a acestei mănăstiri. În urma Decretului 410/1959, Mănăstirea Horaița a fost desființată, iar călugării s-au împrăștiat pe la alte mănăstiri sau au plecat în lume.
În acest context, monahul Teodorit Irimia de la Mănăstirea Secu a fost trimis să asigure protecția clădirilor și să oprească destrămarea a ceea ce mai rămăsese. Părintele Teodorit a reușit să-și adune în jur o mică obște, iar între anii 1972-1975 a fost ridicată frumoasa clădire a stăreției.
Starețul Zenovie Ghidescu (1980-1991) a restaurat și pictat biserica mare. Părintele protosinghel Partenie Petric (stareţ între anii 1991-1995) a continuat lucrările de restaurare, iar pe 4 iulie 1993 biserica mare de la Horaița a fost resfințită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci mitropolit al Moldovei și Bucovinei.
Din anul 1998 până în anul 2012, stareţ al mănăstirii Horaiţa a fost părintele Petroniu Marin.
Mănăstirea astăzi
În prezent obştea mănăstirii numără 20 de vieţuitori, aflaţi sub oblăduirea duhovnicească a Protosinghelului Vasile Rubin. Părinţii mănăstirii îndeplinesc zilnic diferite ascultări în folosul mănăstirii şi participă regulat la programul liturgic din mănăstire. În ultimii ani s-au executat mai multe lucrări de restaurare și renovare în mănăstire, care au cuprins paraclisul „Sfântul Ierarh Nicolae”, unele corpuri de chilii şi casa de oaspeți.
Date de contact
Adresă: Sat Poiana, comuna Crăcăoani, judeţul Neamţ, cod 617145
Telefon: (+4) 0735 103 585
E-mail: horaita@mmb.ro
Sihăstria Provata – Athos
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro