Bistriţa, care în slavonă înseamnă „apă repede”, este una dintre cele mai vechi ctitorii muşatine ce se află de secole zidită pe valea unui pârâu mărginit la răsărit de pădurile de molid ale Cetăţuii, la apus, de platoul lui Petru Rareş şi de muntele lui Simon, ce a adăpostit încă din veacul al XIV-lea sihaştri nemţeni, iar la nord, de culmile domoale ale Obcinei Ciprianei.