Moştenirea duhovnicească lăsată de marii stareţi de la Sihăstria

De la părintele Ioanichie Moroi, stareţul nostru al tuturor, a rămas în Sihăstria viaţa de obşte întemeiată de sfinţia sa, după exemplul său personal. La aceasta a ajutat foarte mult viaţa sa curată, de ascet, plină de dragoste pentru tot soborul. De la părintele Cleopa Ilie a rămas citirea neîntreruptă a Psaltirii în biserică, cuvântul său înţelept cu care ne învăţa pe toţi calea mântuirii şi dragostea sfinţiei sale, care a cucerit toate sufletele.

Despre viaţa duhovnicească sub stăreţia Părintelui Cleopa, Părintele Ioil Gheorghiu spunea:

În timpul stăreţiei părintelui Cleopa Ilie (1945–1949), Mănăstirea Sihăstria a progresat foarte mult duhovniceşte. Obştea a crescut până la 80 de părinţi şi fraţi, iar la biserică se făceau slujbele după rânduială, cu toată evlavia, cu cântări frumoase şi cu predică în fiecare sărbătoare. Predicile Părintelui Cleopa au umplut mănăstirea de fraţi şi de credincioşi. El a introdus citirea permanentă la Psaltire, în biserică, de către toată obştea, în frunte cu stareţul. Fiecare era rânduit să citească câte două ore, zi şi noapte, afară de orele de slujbă.

Tot el a introdus privegherile de toată noaptea la praznicele împărăteşti, ca la Sfântul Munte. Părintele Cleopa este un om cu darul lui Dumnezeu. El vorbeşte frumos şi singur împlineşte cu fapta ceea ce învaţă pe alţii. La toate este întâi. Şi la rugăciune, şi la biserică, şi la învăţătură, şi la post, şi la milostenie. Pentru aceasta este iubit şi ascultat de toţi, că vorbeşte şi cu cuvântul şi cu fapta. În timpul stăreţiei sale a fost multă pace şi linişte în mănăstirea noastră.

Apoi a mai zis:

– Viaţa duhovnicească în mănăstiri acum 40 de ani era mult mai sporită şi mai înaltă decât în zilele noastre. Atunci fiecare venea la mănăstire numai cu gândul să-şi plângă păcatele sale şi să slujească cu credinţă lui Dumnezeu, în smerenie şi supunere. Toţi făceau ascultare cu dragoste, se supuneau rânduielilor mănăstirii şi nimeni nu dorea nimic pentru sine, decât să-şi mântuiască sufletul. În zilele noastre, râvna, evlavia, credinţa şi ascultarea au slăbit. De aceea vin mai puţini la mănăstire şi nu au multă smerenie şi răbdare. Însă, cu darul lui Dumnezeu şi cu rugăciunile Maicii Domnului, avem nădejde.

Vorbind despre cei doi mari stareţi ai Mănăstirii Sihăstria, Protosinghelul Ioanichie Moroi şi Arhimandritul Cleopa Ilie, spunea:

De la părintele Ioanichie Moroi, stareţul nostru al tuturor, a rămas în Sihăstria viaţa de obşte întemeiată de sfinţia sa, după exemplul său personal. La aceasta a ajutat foarte mult viaţa sa curată, de ascet, plină de dragoste pentru tot soborul. De la părintele Cleopa Ilie a rămas citirea neîntreruptă a Psaltirii în biserică, cuvântul său înţelept cu care ne învăţa pe toţi calea mântuirii şi dragostea sfinţiei sale, care a cucerit toate sufletele. Dacă îl avem pe sfinţia sa în mijlocul nostru, nu trebuie să mai avem noi grijă de altceva, decât să facem cele ce ne învaţă. Dumnezeu este cu el şi noi vedem şi simţim acest lucru!

Şi apoi a adăugat:

– Cât timp am fost stareţ în Mănăstirea Sihăstria, m-am străduit din toată puterea să urmez pe înaintaşii mei, care m-au format şi m-au îndemnat la lucruri bune. Îmi dădeam silinţa să păstrez fără ştirbire tot ceea ce am moştenit de la cei doi mari stareţi. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu sfaturile părinţilor am dus zece ani această grea ascultare. În acest timp, obştea s-a mărit din nou până la 70 de vieţuitori, slujbele se menţineau întocmai, ca şi citirea Psaltirii, ascultările, posturile, masa de obşte şi celelalte. Nimeni nu-şi încuia chilia şi era mare încredere între noi. Atunci eram şi eu mai tânăr, aveam mare râvnă şi putere de lucru şi slujeam mănăstirea  cu toată inima. Nu aveam nimic de ascuns şi fiecare făcea toate cu rugăciune, cu sfat şi binecuvântare. De aceea, în aceşti ani, Sihăstria a progresat atât duhovniceşte, cât şi material.

(Arhimandrit Ioanichie BălanPatericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 686-687)

De la același autor

Ultimele din categorie