Cu toții trăim misterul sărbătorilor. Emoția, dar și agitația ne cuprind, având în gând câte sunt de făcut ca, de Sfintele Paști, să nu ne lipsească nimic nouă, nici celor dragi.

„Vin Sărbătorile”, titrează toate canalele media! Nu Învierea Domnului, ci sărbătorile! Prea puține rânduri se scriu în această săptămână despre Cineva care se smerește și spală picioarele ucenicilor, Cineva care se pregătește să moară în locul nostru, nevinovat fiind! Sub impulsul agitației pe care o vedem zugrăvită pe orice chip, noi ce facem? Cumpărăm, cumpărăm, cumpărăm! Produse mai mult sau mai puţin ieftine, mai mult sau mai puţin sănătoase. Este de ajuns să mergem la cumpărături într-un hypermarket sau în piaţă, într-o perioadă ca aceasta şi vom înţelege că „febra cumpărăturilor” este o expresie mai mult decât potrivită.

Aproape nimeni nu vorbește despre faptul că, în fiecare seară, creștinii se adună la rugăciune dimpreună cu Hristos, care se pregătește să îmbrățișeze moartea, pentru ca noi să avem viață. Aproape nimeni nu scrie despre marea taină a Învierii, care devine și învierea noastră personală, dacă vom trece prin Crucea pocăinței!

Toate acestea în lumea noastră moleșită de toate „binefacerile” libertății!

Însă mai există o lume, a lui Dumnezeu! O lume în care Hristos se răstignește zi de zi, creștinii fiind urmașii Marelui Răstignit. La propriu, astăzi, în anul 2015, când o mulțime de organizații internaționale garantează dreptul la viață până și pentru animalele de companie, încă mai există răstigniri precum acum 2000 de ani. Pare de necrezut, dar în momentul în care noi suntem în supermarket și ne întrebăm dacă să cumpărăm carne de miel ori, mai bine, de ied, pentru că nu are atâta colesterol – deși cea de miel este mai gustoasă – creștinii din spațiul arab mor pentru aceeași credință pe care și noi o avem. Ce auzim noi la slujbele deniilor, ei trăiesc și respiră zi de zi. Creștinii din Orient trăiesc, în mod continuu, o săptămână a Pătimirilor. A fi creștin înseamnă a fi sus, pe Cruce, lângă Hristos. Câteva exemple sunt grăitoare:

„Drept aceea, Pilat L-a luat atunci pe Iisus și L-a biciuit” (Matei 20, 19)

Pakistan, martie, 2015 – mai multe femei creștine au fost biciuite în public, pentru simplul fapt că au îndrăznit să bea apă din același vas cu femeile musulmane. Toate se aflau la muncă la același proprietar de plantație și erau, cel puțin în teorie, egale.

 „Și ostașii, împletind cununa de spini, I-au pus-o pe cap și L-au îmbrăcat cu o haină purpurie” (Matei 29,31)

Libia, februarie 2015 – 21 de creștini copți au fost îmbrăcați cu „haina martirului”, celebra salopetă portocalie, fiind apoi decapitați, pe malul Mării Mediterane. Ulterior, ei au fost trecuți în calendarul Bisericii Egiptene Copte.

„Și veneau la El și-I ziceau: Bucură-te, împăratul Iudeilor! Și-I dădeau palme” (Matei 26,67-68)

Kurdistan, ianuarie 2015 – mai multe organizații internaționale care se ocupă de drepturile copiilor raportau că, în tabăra refugiaților creștini din Bagdad și Mosul există mai mulți copii care au fost bătuți de către militarii ISIS. Pline de sensibilitate au fost cuvintele unei fetițe creștine irakiene: „Din suflet de copil, mă rog la Dumnezeu ca teroriștii să fie iertați”.

 „Când L-au văzut atunci arhiereii și slujitorii, au strigat, zicând: Răstignește-L! Răstignește-L!.... Zisu-le-a Pilat: Luați-L voi și răstigniți-L, căci eu nicio vină nu găsesc în El” (Luca 23,4)

Egipt, ianuarie 2015 – în piața Tahir, aflată în centrul capitalei Cairo, Frăția Musulmană a strigat „Islam sau moarte”! Un „răstignește-L” contemporan, o condamnare verbală la moarte pentru aproximativ un milion de creștini care trăiesc astăzi în Egipt!

„Iudeii i-au răspuns: Noi lege avem, și după legea noastră trebuie să moară, pentru că s-a făcut pe Sine fiu al lui Dumnezeu” (Luca 24,16)

Siria, orașul Raqqa, februarie 2015 – mai mulți creștini au fost condamnați la moarte, pentru că nu au respectat legea Sharia. În prezent, nu știe nimic despre aproape 200 de familii ortodoxe aparținând Patriarhiei Antiohiei și a Întregului Orient, despre doi episcopi și un preot răpit la sfârșitul lunii martie a anului 2015.

 „Atunci, ei au strigat: Ia-L!, ia-L!, răstignește-L!... Pilat le-a zis: Pe împăratul vostru să-L răstignesc? Arhiereii au răspuns: Nu avem împărat, decât pe cezarul. Atunci, L-a dat pe mâna lor, ca sa fie răstignit. Și L-au luat pe Iisus și L-au dus” (Matei 27:22-23)

Yemen, aprilie 2015 – un creștin a fost răstignit într-o piață centrală, de către gruparea radicală Ansar Al-Shari'a. A stat pe cruce până în Duminica Floriilor când, la presiuni internaționale, a fost îngropat. Alte informații despre numele sau confesiunea martirului răstignit nu există.

În lumea noastră, ne pregătim de sărbătoare și de bucurie. Ei se pregătesc de Cruce. Noi suntem impresionați de toate câte a pătimit Hristos, auzind relatările evanghelice – în cazul fericit în care călcăm pragul Bisericii. Pare șocant, dar în lumea noastră încă mai există creștini care nu știu ce sărbătorim la Paști! Însă, toată lumea știe că vin „sărbătorile”! Vor fi oferte și reduceri la cumpărături, poate și o petrecere în club, o ieșire la munte cu prietenii…

În lumea lor, a coastei străpunse a lui Hristos, dumnezeiasca Liturghie este un privilegiu trăit cu arma în ușa bisericii! Euharistie și kalașnikov, însă Euharistie și viață! Cum altfel decât a zis Însuși Hristos: „În această lume veți avea necazuri. Dar, îndrăzniți! Eu am biruit lumea!” (Ioan 15, 10).