Sofonie – Capitolul 2
1. Umblă după lege şi fii cu rânduială, neam fără ruşine,
2. Până a nu vă toca mânia mărunt ca paiele, până să nu ajungă la voi aprinderea mâniei Domnului, până să nu vină la voi ziua întărâtării Domnului.
3. Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, care săvârşiţi faptele legii Domnului; căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia; poate veţi fi feriţi de ziua mâniei Domnului.
4. Căci Gaza va fi părăsită şi Ascalonul dărâmat; în miezul zilei va fi scos poporul din Aşdod şi Ecronul va fi ras de pe pământ.
5. Vai vouă, locuitori ai ţinutului de lângă mare, din neamul Cheretienilor! Cuvântul Domnului se îndreaptă către voi! Îţi voi face atâta pagubă Canaane, ţară a Filistenilor, că nu va mai rămâne nici un locuitor!
6. Şi ţinutul cel de lângă mare, Cheretul, va ajunge păşune pentru ciobani şi târle pentru oi.
7. Şi va fi o bucată de pământ lângă mare pentru cei rămaşi din Iuda, unde îşi vor paşte turmele; seara se vor sălăşlui în casele din Ascalon, căci Domnul Dumnezeul lor îi va cerceta şi îi va întoarce din robie.
8. Am auzit de defăimarea Moabului şi de batjocurile fiilor lui Amon, care au defăimat poporul Meu şi îşi măreau ţara în paguba hotarelor lui.
9. Pentru aceasta, viu sunt Eu, zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel, că Moabul va fi ca Sodoma şi fiii lui Amon ca Gomora, un loc plin de mărăcini, o ocnă de sare şi o pustietate pentru totdeauna. Cei rămaşi din poporul Meu îi vor jefui şi pe cei scăpaţi cu viață îi vor stăpâni.
10. Iată ce li se va întâmpla din pricina semeţiei lor, pentru că au batjocorit şi s-au trufit împotriva poporului Domnului Savaot.
11. Atunci Domnul va fi înfricoşător pentru ei, căci El va distruge pe toţi dumnezeii pământului şi înaintea Lui se vor închina locuitorii ţinuturilor celor mai de departe, fiecare din locul său.
12. Şi voi, Etiopienilor, veţi fi doborâţi de sabia Mea la pământ!».
13. Atunci El va întinde mâna Sa şi spre miazănoapte şi va nimici Asiria, va pustii Ninive şi o va preface în pustietate.
14. În mijlocul cetăţii vor sălăşlui turmele şi toate dobitoacele pământului. Şi pelicanul, ca şi ariciul vor sta pe capetele stâlpilor din ea; vuietul vântului se va auzi la ferestre şi pustiul se va întinde până pe prag, căci lemnăria de cedru a fost smulsă din loc.
15. Iată cum a ajuns cetatea cea veselă care stătea fără de grijă şi care zicea în sine: «Eu sunt şi nici una nu mai este ca mine!». Cum a fost pustiită şi prefăcută în culcuş pentru dobitoace! Oricine va trece pe lângă ea va fluiera şi va arăta cu mâna.
