Puncte de vedere

„Dezlegare” la Hristos în Postul Crăciunului
Când vrei să devii cineva, pregătește-te să fii nimeni
De ce-mi sunt dragi oamenii din presă
Acasă la Sfântul Ioan de la Rila
Mântuirea postacului

Cât trebuie să postim înainte de a ne împărtăşi?

A te îmbuiba cu fasole şi cartofi nu înseamnă că posteşti. Dacă nu putem ajuna (adică a ne opri total de la mâncare şi apă pentru un timp), atunci măcar să ne ridicăm de la masă înainte de limita saţiului. Aşa poţi atrage mai lesne harul Domnului şi poţi lupta cu patima lăcomiei.

Duhovnicie la distanţă?

Schimbarea duhovnicului nu înseamnă neapărat şi ruperea oricărei legături. Sunt unii care simt nevoia – din recunoştinţă, din obişnuinţă – să ţină oarecum legătura cu cel sub al cărui epitrahil au îngenuncheat adesea. E foarte important între ce limite se desfăşoară comunicarea în atari situaţii. Nu de mult timp, mi s-a întâmplat ceva ce m-a mâhnit profund pe moment şi care m-a făcut să-mi reevaluez foarte serios modul în care mai interacţionez cu cei ce mi-au fost ucenici.

Satul românesc în creațiile lirice

O privire de ansamblu asupra literaturii române ne face cunoscut faptul că satul românesc a fost mereu un izvor de inspirație pentru scriitorii care, fascinați de lumea sătească tradiţională, au evidențiat-o în numeroase creații surprinzând aspecte comune, dar și specifice ale universului rural. Atitudinea lor ne relevă importanța satului românesc în devenirea noastră istorică, în calitate de tezaurizator al unor inestimabile valori ce trebuie valorificate și transmise urmașilor.                                                                                                                         

Nu pot să mă „acomodez” cu această lume. Iată drama, iată şi începutul pocăinţei

Dialogul fără menajamente cu sufletul conturează soluţia ieşirii din acest impas ontologic. Exist. Exist în această lume căzută, în care nu mă regăsesc. Eu sunt părtaş la cădere şi autor al acestei căderi. Îmi asum integral, fără rezerve, fără cruţare această vină şi cer mila Domnului. Iată traseul pocăinţei. 

România blândă – gânduri la început de post

Postul este despre efortul de a avea o omenire și o Românie blânde. Nu putem avea o țară blândă, fără să radiem blândețe spre întreaga lume. România blândă este a celor care nădăjduiesc să vadă fața lui Dumnezeu.

După cum ţi-e plânsul, aşa ţi-e şi postul

Pocăinţa este întoarcerea spre Dumnezeu. Ea poate fi jalonată şi simbolic, ca o călătorie înapoi în timp, până se ajunge la momentul în care omul pierde Raiul. Până conştientizează ce a pierdut.

Monahia Irina Pântescu sau începutul unui Materic românesc

Cine nu a auzit de Patericul egiptean? O carte de o rară frumusețe și profunzime privind viața și experiențele monahilor din pustiul egiptean. După anii ’90 am citit un Pateric românesc, chiar și unul nemțean. „Bine, bine”, mi-am zis, „dar pe când un Materic românesc?”. Un Materic pe modelul celor anunțate până acum, îndeosebi după cel al avei Isaia, trăitor în secolele XII-XIII care, se pare, ar fi primul autor de materic din tradiția bizantină.

Maestrul Viorel Munteanu, un apostol al celor inefabile

Îmi este greu să vorbesc despre o personalitate atât de complexă – cu rod atât de bogat în cultura românească – precum cea a maestrului Viorel Munteanu. Am conştiinţa că sunt mulţi alţii care-l cunosc mult mai bine decât mine, care l-au studiat, audiat, care i-au urmărit cariera şi pot vorbi ore în şir despre inepuizabilele faţete ale creaţiei sale. Şi totuşi, cred că puţină lume vede în maestrul Viorel Munteanu un apostol, un misionar.

Ridicarea Panaghiei, o practică liturgică cu semnificații deosebite

Pomenirea de obște a morților în sâmbăta dinaintea Duminicii înfricoșatei judecăți ne readuce în atenție întregul alai de rugăciuni și tradiții pe care Biserica Ortodoxă le săvârșește în memoria și pentru cei dragi  ai noștri strămutați la viața veșnică. Vă propun astăzi să ne reamintim de o rânduială mai specială și de simbolismul ei. Este vorba de ceea ce în cărțile de cult se numește „ridicarea Panaghiei pentru cei răposați”.

Parabola fiului risipitor, nesecat izvor de inspirație

Impresionantă se dovedeşte inspirația exercitată de parabola fiului risipitor asupra artelor. Una dintre cele mai cunoscute picturi inspirate de cunoscuta relatare evanghelică rămâne, fără doar și poate, cea a pictorului olandez Rembrandt, trăitor în veacul al XVII-lea, expusă astăzi într-una dintre sălile fastuoase ale palatului Ermitaj din Sankt Petersburg, acolo unde am admirat-o și eu nu cu mult timp în urmă.

Pagini