Puncte de vedere

Adormirea Maicii Domnului în povestirile satului românesc
Ieşirea din adolescenţa mediatică
Dacă 112, dacă „doi sau trei”, dacă măcar unul...
Cum să te rogi şi când nu te rogi
Are creştinul dreptul la concediu?

File de jurnal: pelerini stâlpnici, preoţi nepopi şi jurnalişti netrişti

Oare e întâmplător faptul că referendumul a avut loc cu o săptămână înainte de sărbătoarea ocrotitoarei Moldovei, într-un an în care ziua de 14 octombrie a căzut în zi de duminică? Duminica prăznuim Învierea Domnului. Iar pe 14 octombrie am gustat, anul acesta, din plin o renaştere a credinţei, o înnoire a Duhului.

Sadoveanu, luptător în Războiul de Reîntregire

Bogata operă sadoveniană dedicată primei conflagrații mondiale s-a născut din propriile sale trăiri pe câmpul de luptă, fie cu arma în mână, fie cu cealaltă „armă” mobilizatoare: nemincinosul condei al temerarului corespondent de război. Prin cugetările și graiul personajelor din multe sale scrieri, Mihail Sadoveanu își expune propriile convingeri: sacrificiul pentru unitatea neamului, pentru pământul românesc, pentru apărarea valorilor spirituale și culturale reprezintă jertfa supremă, materializarea datoriei de onoare a fiecărui român zămislit pe aceste meleaguri.

Părintele Dumitru Stăniloae și Rugul Aprins

În acest octombrie se împlinește un sfert de veac de când Părintele Dumitru Stăniloae a plecat la Domnul. Dincolo de binemeritatele articole și manifestări omagiale, cred că este un bun prilej pentru a relua studiul scrierilor Părintelui și, deopotrivă, pentru a mai clarifica câte ceva din acele chestiuni încă prea puțin cunoscute cu privire la viața sfinției sale. Este motivul pentru care voi nota în rândurile de mai jos câteva gânduri despre relația Părintelui Dumitru Stăniloae cu Mișcarea Rugul Aprins.

De departe, popi. De aproape, preoţi

Celor ce pun etichete pe bandă rulantă le propun să renunţe la această îndeletnicire păgubitoare pentru sufletele lor şi să încerce să vadă persoana concretă, nu duşmanul închipuit. Vor vedea cum „popii” se transformă uşor-uşor în preoţi, pe măsură ce se apropie şi cunosc lucrarea celor ce sunt „necăjiţi în tot felul: din afară cu lupte, dinăuntru cu temeri” (cf. II Corinteni 7, 5). Toţi vânătorii de „popi” sunt deja în rugăciunile noastre; noi suntem, deocamdată, în huiduielile lor.

Ce am câștigat, totuși, la referendum

Cu toată ura, minciuna, dezinformarea și manipularea ‒ atât de intense, mai ales pe rețelele de socializare ‒, referendumul a adunat la vot aproape 4 milioane de români. Nu e rezultatul dorit, dar e un foarte bun început. Lucrurile nu se vor opri aici, cei care au votat DA au înțeles că e nevoie de o și mai mare mobilizare pe viitor pentru ca vocea lor să conteze în societate.

Biserica majoritară a celor mici

Avem în istoria Bisericii episoade tumultuoase, când o „minoritate” a rămas, pentru o vreme, păstrătoarea învățăturii de credință nealterate. Nu sufragiul a contat, ci tăria credinței celor puțini, a minoritarilor.

Referendumul pentru căsătorie sau cum arată România la 100 de ani de la Marea Unire

Amploarea şi tensiunea dezbaterilor constituie, în sine, cea mai bună replică dată celor ce tratau subiectul drept unul artificial, inventat. Dar de ce s-au stârnit atâtea cu prilejul acestui referendum, de ce atâta tulburare? 

Datoria mărturisirii

Pentru creștin cel mai bun lucru care i se poate întâmpla este moartea biologică, cu condiția să fi ajuns interior în pragul acelei lumi pe care și-o dorește, iar cel mai rău lucru este deznădejdea, în termeni moderni depresia, însingurarea, suferința psihică. Sexualitatea face parte din marile iluzii ale omului contemporan, tocmai fiindcă a fost decuplată de la funcția ei biologică, reproductivă. Menirea iubirii creștine este depășirea sexualității, iar celibatul și abstinența au fost preferința creștinismului dintru început. 

Ceea ce primează este problema ce se doreşte a fi soluţionată prin acest Referendum

După vot, va trebui să privim în oglinda conştiinţei noastre, în ochii părinţilor şi bunicilor noştri, apoi în cei ai copiilor noştri, de la care am luat Ţara cu împrumut, aşa cum spunea, în 2011, Majestatea Sa Regele Mihai, în discursul rostit de la tribuna Parlamentului României, după mai bine de 60 de ani de la „momentul decembrie 1947”.

Prof. Constantin Cucoș: „Voi merge la referendum și voi răspunde «DA!»”

Dincolo de acest „zgomot” informațional, dincolo de argumente pro sau contra, dincolo de interogații sau problematizări de toate felurile – pertinente sau nu, dincolo de inabilități sau exagerări manifestate recent în spațiul public, mă voi folosi de libertatea de a-mi exprima opțiunea valorică mergând la urne.

Pagini