Puncte de vedere

„Nu am om”? Cuvânt pentru mentalitatea de „slăbănog” a unui elector
Sfințirea bisericii din lemn de la Fărcașa, Neamț – elogiere sacră a valorilor satului românesc
Satul care nu va muri niciodată
Mai vine lumea la conferinţe?
Seminarul Teologic „Veniamin Costachi”, trecut strălucit și prezent dinamic

Democraţia presupune dezbateri publice şi vot, nu plâns de milă şi boicot

Se încalcă prin această consultare populară drepturile cuiva? Este atacat cineva, ars pe rug, damnat dacă definiţia actuală din Codul Civil „urcă” în Constituţia României? Dacă referendumul va avea efectul scontat, pierde careva vreun drept pe care-l are acum? Evident, nu. Dormitorul rămâne tot spaţiu privat, liber de orice ingerinţă şi pentru persoanele de acelaşi sex, ca şi pentru heterosexuali. Iar dacă cineva doreşte să obţină drepturi pe care acum nu le are, poftim şansă. Drumul spre secţia de votare este liber. Să meargă acolo şi să spună „nu”. Apoi să continue, dar tot democratic, să lupte pentru ceea ce crede că reprezintă „dreptul” său.

Niciodată să nu spui niciodată...

Știu, este expresia unei culturi care crede în începuturi și riscuri asumate, cea britanică. Știu, e titlul unui hit al Andrei, l-am ascultat sâmbătă noaptea live. Dar trebuie să recunosc că a definit toate aceste zile de ITO 2018 din care ne-a rămas... Duminica. La vremea la care scriu rândurile acestea, tinerii dorm sau dau sms-uri. Scriu pe facebook sau privesc la fotografiile zilei. Unele dintre ele fascinante. 

Soluția României? România!

Lecția de azi dăruită mie de minunații tineri ortodocși. Au străbătut orașul cântând, dăruind un flux nou de memorie unei zile minunate. Cred că în ultimii ani, și o spun ca unul care am fost în stradă, nu am văzut un parcurs mai plin de sens decât cel realizat de tinerii ITO.

Pace tuturor!

S-a încheiat prima zi de ITO. Un soi de liniște cuprinde orașul și privesc cum noaptea nu poate stinge lumina unei zile. Dacă ar fi să găsesc un cuvânt de parolă zilei este Bucurie. 

Patriarhul

Pe când cobora pe scările avionului am înțeles. ITO 2018 a început. Cu venirea sa, Părintele Patriarh Daniel pecetluia încrederea în familia Ortodoxiei de la Sibiu. Și m-am temut, o clipă, că nu vom fi în stare, că vreuna din rotițele angrenajului organizațional nu va funcționa suficient de bine. 

Orașul Știe...

Sibiul se pregătește, de 365 de zile, după Întâlnirea Tinerilor Ortodocși de la Iași, de propria sărbătoare dedicată tinerilor mărturisitori ai Ortodoxiei. Exercițiul de Capitală Europeană, acela al Adunării a 3-a Ecumenice, ori repetabila dulce-povară a Festivalului Internațional de Teatru au făcut din Sibiu un centru de creație permanentă de evenimente culturale ori sociale, a așezat orașul în marja de rigoare a creației lucide a unui habitat de liniște izvodit din hotărârea sa de a găzdui, de a crește un soi de cultură a primirii de aproapele.

Numai prostia sau nesimţirea ne-ar mai putea despărţi de Dumnezeu

Nu o dată se întâmplă să întreb pe unii ucenici, la final de spovedanie: „Şi?... Cum mai e relaţia cu Dumnezeu? Cum Îl mai vezi?”. La început s-au cam mirat de interpelare, considerând că se subînţelege cum „merg lucrurile” din însăşi confesiunea lor. Apoi, treptat, au înţeles că nu e totuna conştientizarea şi mărturisirea unor păcate, a unor neputinţe, cu descrierea unei relaţii foarte personale. De fapt, subiectul spovedaniei exact acesta ar trebui să fie: cum anume este afectată relaţia mea cu Dumnezeu de faptele, cuvintele, gândurile mele – de întreaga mea viaţă?

Un alt „tâlhar” în cereasca Împărăție

Este impresionantă viața Sfântului Moise Etiopianul, după ce a început urcușul către Cer: nopți nedormite, rugăciuni pline de umilință, lupta cu mulți demoni dar, în primul rând, cu propriul său trup și cu patimile ce-l chinuiau. La fel de emoționant rămâne sfârșitul său, el acceptând să-i fie luată viața de sabia unor tâlhari – ca unul ce, odinioară, în același mod a curmat viața multor semeni fiind, la rându-i, tâlhar.

Ce familii din istoria României mai pot fi astăzi sursă de inspiraţie?

În 2006, în urma unei campanii publice a Televiziunii Române, s-a întocmit un „top” al celor mai „mari români”. Nu ştiu cât de mult ne-au ajutat pe noi, ca popor, rezultatele de atunci şi dezbaterile aferente. Dar cred că e timpul pentru un altfel de „clasament”. Având în vedere frământările din societatea românească, lansez o provocare şi vă invit să răspundeţi la întrebarea: din întreaga istorie a României, care este familia care ne poate fi model şi reper nouă, românilor? Pentru cine aţi vota şi care vă sunt argumentele?

Sfântul Gheorghe Pelerinul – moșul desculț, făcător de minuni

În Secerar sau Gustar – cum i se mai zice din bătrâni lunii august –, pe 17, a fost rânduită ziua de prăznuire a primului sfânt, și deocamdată singurul din calendarul ortodox român, care poartă numele de „Pelerinul”. El, care a secerat roadele rugăciunii și ale nevoinței, și care a gustat, săturându-se și dăruind și celorlalți, din copleșitoarea iubire de Dumnezeu, devine prietenul și ocrotitorul tuturor celor care îi respectă testamentul simplu: să facă milostenie și să deschidă Psaltirea în fiecare zi, rugându-se Domnului în psalmi. Gheorghe din Șugag așa a făcut, încă de când era copil în casa părintească, iar Psaltirea l-a luminat și l-a călăuzit pe drumul spre Hristos și spre iubirea de oameni, ca acum să-l pomenim ca Sfântul Gheorghe Pelerinul.

Pagini