Puncte de vedere

Cum se desfășoară viața religioasă post-pandemie?
Ziurel de viaţă – gânduri pentru Ziua Copilului
Și aceasta este viața veșnică... (Ioan 17, 1-13)
Avea dreptate Mitropolitul Bartolomeu Anania
Fără onestitate, nu (mai) avem nici o șansă

O zi din viață împreună cu Sfântul Paisie Aghioritul: „Să faci ceea ce te odihnește duhovnicește, numai să fii alături de Hristos”

Ca răspuns la  problemele lumii contemporane, Sfântul Paisie Aghioritul recomanda: „Simplificați-vă viața și stresul va fugi”. Iar acest lucru se poate împlini cultivând „arta de a aduce gândul cel bun”, prin înfruntarea duhovnicească a tuturor evenimentelor vieții, adică înțelegându-le dintr-o perspectivă duhovnicească profundă.

Cât de des pot fi împărtășiți pruncii?

Împărtășirea pruncilor cred că s-ar cuveni făcută cât mai des. În perioada alăptării, nici nu se pune problema ca sugarul să fie înfometat dimineața, înainte de împărtășanie. Cu timpul, însă, după ce ajunge la doi, trei ani, copilul trebuie conștientizat și pregătit pentru momentul împărtășirii. Dacă nu se poate cu ajunare, deci să nu guste nimic, atunci să ia un mic dejun frugal, precedat numaidecât de o rugăciune scurtă și frumoasă, care l-ar ajuta să înțeleagă că acea zi este una specială, căci se întâlnește cu bunul său Prieten, Hristos.

Cine și ce vom fi la finalul pandemiei de coronavirus?

Relațiile dintre noi, mai bune sau mai rele, la capătul acestei provocări dramatice, vor depinde de acest nou contur al sufletului, cu siguranță, unul schimbat, fie-n bine, fie-n rău. De aceea, socotesc că a cugeta și la acest posibil viitor chip al sufletului nu este de neglijat, dacă dorim ca „noul” nu să însemne, mai degrabă, schimonosirea lui!

Ce s-a întâmplat cu Liviu Antonesei?

Presupunând că Biserica ar pierde orice „avuţie”, primii afectaţi ar fi cei din categoriile sociale pe care le susţinem. Numai anul trecut (2019), BOR a cheltuit aproximativ 32 de milioane de euro (mai exact 153.600.638 lei) pentru activităţi sociale, cu aproape 8 milioane mai mult faţă de anul 2018. 

Biserica în vremuri de restriște

În trecutul nu prea îndepărtat al istoriei naționale, Biserica strămoșească a traversat și vremuri de furtună, văzându-se nevoită să se adapteze unor situații limită, gestionând cu tact pastoral și maximă prudență momentele respective. Cât privește viața liturgică, sigur că a suferit oarece adaptări, fără a sminti poporul – care a înțeles că, în vremuri de restriște, Biserica este chemată să se adapteze unor rânduieli speciale, intensificând rugăciunea și pocăința în particular, nădăjduind astfel în milostivirea lui Dumnezeu.

„Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!” (Marcu 9, 17-32)

Avem o pandemie de penibil și frică, de mediocritate cu aere justițiare și de ură. O ură care chinuie și unora le scoate la margine de buze și suflet un soi de spuză a răutății fără obiect. Dintre toate aspectele timpului acestuia răutatea fără sens, violența verbală fără acoperire și manipularea unor clișee în favoarea unor opțiuni ideologice îmi pare a fi cea mai periculoasă. Indiferent de unde vine. E un soi de aruncare în foc a măștilor de protecție și a medicamentelor necesare vindecării, la vremea aceasta de penurie și indecizie, de dragul instigării la propriul adevăr.

„Foarte mult m-a odihnit duhovnicul meu” – sfătuirea cu părintele duhovnicesc în vremuri de cumpănă

În vremuri de necaz și de încercare, precum sunt și zilele în care trăim, sfatul Sfântului Paisie este: „Să faci ceea ce te odihnește duhovnicește, numai să fii alături de Hristos”. Însă în toate să avem nădejde că, atât în bucuriile trecătoare, cât și în încercările prin care vom trece, Dumnezeu nu Și-a întors față de noi ci, dimpotrivă, „acum Dumnezeu să și vrea să ne lase, nu poate”.

Dușmanul nevăzut și Dumnezeu prezent. Biserica și societatea în vremuri de molimă

Da, se petrec lucruri care ne iau prin surprindere, care ne confirmă, după caz, așteptările negative, care ne sperie și, pe ansamblu, care ne pregătesc pentru un alt capitol de viață personală și planetară.

„Bunul Dumnezeu păzește cu amândouă mâinile Sale lumea contemporană. Mai demult ocrotea numai cu una” – Sfântul Paisie Aghioritul

„Dumnezeu îngăduie să se facă acum o zguduitură puternică. Vin ani grei. Vom avea încercări mari... S-o luăm în serios, să trăim duhovnicește. Împrejurările ne silesc și ne vor sili să lucrăm duhovnicește. Și este bine să facem aceasta cu bucurie și de bunăvoie, iar nu cu mâhnire, de nevoie. Mulți sfinți ar fi dorit să trăiască în vremea noastră ca să se nevoiască.”

Omul, omului minune este

I-am zis tânărului medic ceea ce spun acum și celorlalți medici, nu pentru ca să-i încurajez ci ca să înțeleagă că așa și este. De fiecare dată când însoțiți un bolnav, fie el și în faza terminală, urcând cu privirea în privirea voastră, să vedeți și profilul de oameni minune care sunteți. Și oricât de nedrept ar fi momentul de acum, cu sufletul vostru, să știți că girați minunea în viața lor.

Pagini