Chilia Sfântul Ipatie – Aşezăminte româneşti din Muntele Athos

 

Aflată pe moşia Mănăstirii Vatoped, la numai o jumătate de ceas distanţă de mers pe jos de aceasta, Chilia Sfântului Ipatie din Sfântul Munte „pare o gospodărie ţărănească din Săliştea Sibiului mutată ca printr-o minune, acum mai bine de un veac şi jumătate, în peisajul athonit al măslinilor şi chiparoşilor” – după cum era descrisă de un pelerin, cu aproape un secol în urmă.

O tradiţie locală aşează originea acestei vetre monahale undeva pe la sfârşitul secolului al XIV-lea, începutul secolului al XV-lea.

Istoria recentă a chiliei începe cu ieromonahul Orest Baldovin, ucenicul de chilie al Sfântului Calinic de la Cernica. Acesta a plecat după anul 1860 în Sfântul Munte, însoţit de monahii Teodosie, de loc din Săliştea Sibiului, şi Ilie, din judeţul Prahova. Atras de frumuseţea şi liniştea locului, Cuviosul Orest a cumpărat în 1868 chilia cu hramul „Sfântul Ierarh şi Mucenic Ipatie” de la Mănăstirea Vatopedu cu 7000 de lei.

Odată cumpărat locul, părintele Orest a început să zidească o nouă biserică deasupra celei vechi din secolul al XV-lea, care era săpată în pământ, ca o catacombă. Noul lăcaş, lung de zece metri şi lat de cinci metri, va fi terminat în anul 1873. După aceasta s-a îngrijit şi de grădină, plantând măslini, vie, aluni, nuci, portocali, lămâi şi smochini. Cuviosul Orest a trecut la Domnul în 1878, lăsând minunata chilie pe mâinile ucenicilor săi, majoritatea ardeleni.

Urmaşul la stăreţie al Cuviosului Orest a fost ieroschimonahul Teodosie Dascălul, din Săliştea Sibiului. Mare cărturar şi luptător pentru apărarea dreptei credinţe în Ardeal, părintele Teodosie este cel care a cerut Mănăstirii Vatoped binecuvântarea ca aceasta chilie să rămână a românilor. S-a strămutat la cer în anul 1886.

La stăreţie a urmat al treilea ucenic al Cuviosului Orest, monahul Diomid, originar din Ţara Făgăraşului. Gazdă primitoare pentru numeroşii pelerini români care ajungeau în Athos, a înzestrat biserici din Transilvania cu sfinte moaşte, veşminte, cărţi, tămâie şi alte lucruri necesare sfintelor slujbe. Părintele Diomid a trecut la cele veşnice în anul 1899.

Al patrulea stareţ al Chiliei „Sfântul Ipatie” a fost schimonahul Filaret Şerban, din Săliştea Sibiului, cel mai sporit ucenic al părintelui Orest. Obştea chiliei se compunea atunci din şase vieţuitori, toţi transilvăneni. În 1904 el a plecat din Sfântul Munte în Transilvania, reuşind prin predicile sale înflăcărate să întoarcă de la uniaţie mai multe comune din judeţele Sibiu, Alba şi Braşov.

După retragerea părintelui Filaret la Schitul Prodromu, din anul 1911 stăreţia Chiliei „Sfântului Ipatie” a fost preluată de nepotul stareţului Teodosie Dascălul, ieromonahul Teodosie Domnariu, născut în Săliştea Sibiului. În numai şase ani, Părintele Teodosie, a strâns o obşte de 12 părinţi ardeleni. În acelaşi timp, el a fost şi un bun gospodar, îngrijindu-se de repararea bisericii, dar şi de aducţiunea de apă de la o distanţă de aproape trei kilometri.

Odată cu plecarea la Domnul a părintelui Teodosie în 1946, toiagul de stareţ a fost predat pentru aproape patru decenii părintelui Dometie Trihenea (1909-1985), egumen al Mănăstirii Zografu, între anii 1965-1975.

I-a urmat la conducerea chiliei ucenicul său, monahul Ilarion Dincă, originar din Adamclisi, Dobrogea, care a răposat în mai 2004, la vârsta de 68 de ani.

Astăzi, la conducerea chiliei Sfântul Ipatie este tânărul părinte Ignatie Bozianu, moldovean de obârşie. Ucenic al Bătrânului Dionisie Ignat de la Colciu, continuă tradiţia românească a chiliei Sfântul Ipatie. În ultimii ani, aşezământul a trecut printr-un amplu proces de restaurare.

De la același autor

Ultimele din categorie