Fraților, dacă (testamentul) cel dintâi ar fi fost fără de prihană, nu s-ar mai fi căutat loc pentru al doilea; ci Dumnezeu îi mustră și le zice: «Iată vin zile, zice Domnul, când voi face, cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda, legământ nou, nu ca legământul pe care l-am făcut cu părinții lor, în ziua când i-am apucat de mână ca să-i scot din pământul Egiptului; pentru că ei n-au rămas în legământul Meu, de aceea și Eu i-am părăsit – zice Domnul. Că acesta e legământul pe care îl voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: Pune-voi legile Mele în cugetul lor și în inima lor le voi scrie, și voi fi lor Dumnezeu și ei vor fi poporul Meu. Și nu va mai învăța fiecare pe vecinul său și fiecare pe fratele său, zicând: Cunoaște pe Domnul! – pentru că toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare al lor; că voi fi milostiv cu nedreptățile lor și de păcatele lor nu-Mi voi mai aduce aminte». Și zicând: «Nou», Domnul a învechit pe cel dintâi. Iar ce se învechește și îmbătrânește aproape este de pieire.