Protosinghelul Inochentie Hăţiş, de la Mănăstirea Robaia din Argeş (1901-1997)

Acest cuvios părinte s-a născut în comuna Suteşti, judeţul Vâlcea, în anul 1901, din părinţi smeriţi şi credincioşi.

În anul 1929 intră în viaţa monahală la Mănăstirea Bistriţa Olteană şi este tuns în monahism în 1931. Apoi este hirotonit diacon, iar în anul 1941 este hirotonit ieromonah şi trimis ca preot misionar în Transilvania.

Din 1947 până în 1955 a fost preot slujitor şi duhovnic la mănăstirea de metanie, Bistriţa, transformată în mănăstire de maici. Iar din 1955 este numit duhovnic la Mănăstirea de maici Robaia (Argeş), unde se nevoieşte până la sfârşitul vieţii.

Jertfa lui cea mai mare, din clipa hirotoniei până în ceasul morţii, a fost săvârşirea dumnezeieştii Liturghii aproape zilnic, timp de peste 60 de ani!

De asemenea, era foarte smerit, blând, iubitor de osteneală, împăciuitor cu toţi şi întotdeauna împăcat cu sine, cu oamenii şi cu Dumnezeu. A contribuit mult şi la înnoirea duhovnicească şi materială a Mănăstirii Robaia, construind chilii, lucrând la grădină, spovedind credincioşi, căci, adeseori, rostea aceste cuvinte: „Decât să stau degeaba, mai bine să lucrez degeaba!”.

Viaţa Protosinghelului Inochentie a fost ca o permanentă Liturghie. Toate le făcea cu pace, cu smerenie şi bucurie.

După o scurtă suferinţă, părintele Inochentie s-a mutat la odihna cea de sus la 14 octombrie 1997, pentru a săvârşi cereasca Liturghie cu îngerii şi cu toţi sfinţii, întru slava Preasfintei Treimi.

Doamne, odihneşte în ceata cuvioşilor părinţi pe părintele Inochentie şi pe toţi părinţii purtători de Dumnezeu, întru slava Preasfintei Treimi!

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 732)