Cartea lui Baruh – Capitolul 2
1. Şi a împlinit Domnul cuvântul Său, pe care l-a rostit împotriva noastră şi a judecătorilor noştri, care au judecat pe Israel şi împotriva regilor noştri şi a conducătorilor noştri şi împotriva oamenilor din Israel şi din Iuda,
2. Ca să aducă asupra noastră greutăţi mari, care nu s-au făcut sub tot cerul, aşa cum a făcut în Ierusalim, după cele ce sunt scrise în legea lui Moise,
3. Ca să mănânce omul cărnurile fiului său şi cărnurile fiicei sale.
4. Şi i-a dat supuşi tuturor regilor celor dimprejurul nostru spre ocară şi spre pustiire, printre popoarele dimprejur, la care i-a risipit Domnul.
5. Şi în loc să fie stăpâni, ei au fost supuşi, pentru că am păcătuit înaintea Domnului Dumnezeului nostru, neascultând glasul Lui.
6. Domnului Dumnezeului nostru, dreptatea; iar nouă şi părinţilor noştri, ruşinea feţelor, cum este în ziua aceasta.
7. Toate relele, pe care le-a rostit Domnul împotriva noastră, acestea au venit peste noi.
8. Și nu ne-am rugat feței Domnului, ca să se întoarcă fiecare de la cugetele inimii sale celei rele.
9. Şi a privegheat Domnul asupra celor răi şi i-a adus Domnul peste noi, că drept este Domnul în toate lucrurile Sale, pe care ni le-a poruncit.
10. Şi n-am ascultat glasul Lui, ca să umblăm după poruncile Domnului, pe care le-a dat înaintea feţei noastre.
11. Şi acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, Cel ce ai scos pe poporul Tău din pământul Egiptului cu mână tare şi cu braţ înalt, cu semne şi cu minuni şi cu putere mare, şi Ți-ai făcut nume mare până în ziua de azi,
12. Am păcătuit, am fost nelegiuiţi, am fost nedrepţi, Doamne Dumnezeul nostru, în toate poruncile Tale;
13. Întoarcă-se mânia Ta de la noi, că am rămas puţini între neamuri, unde ne-ai risipit.
14. Ascultă, Doamne, rugăciunea noastră şi cererea noastră şi ne scoate pentru Tine şi ne dă har înaintea feţei celor ce ne-au înstrăinat.
15. Ca să cunoască tot pământul că Tu eşti Domnul Dumnezeul nostru, că numele Tău s-a chemat peste Israel şi peste neamul lui.
16. Doamne, caută din locaşul Tău cel sfânt şi ia aminte spre noi; pleacă Doamne, urechea Ta şi auzi,
17. Şi deschide ochii Tăi, Doamne, şi vezi că nu cei morţi care sunt în locuinţa morţilor, de la care s-a luat duhul din cele dinăuntru ale lor, vor da slavă şi dreptate Domnului,
18. Ci sufletul cel mâhnit peste măsură, cel ce merge gârbovit şi fără putere, ochii cei slăbiţi şi sufletul cel flămând îţi vor da slavă şi dreptate, Doamne.
19. Că nu pentru dreptăţile părinţilor noştri şi ale regilor noştri cerem mila către noi înaintea feţei Tale, Doamne Dumnezeul nostru;
20. Ci pentru că ai slobozit mânia şi iuţimea Ta peste noi, precum ai grăit prin glasul slugilor Tale, prorocilor, zicând:
21. Aşa zice Domnul: Plecaţi sub jug umărul vostru şi lucraţi regelui Babilonului, ca astfel să locuiţi în pământul pe care l-am dat părinţilor voştri.
22. Şi de nu veţi asculta glasul Domnului, ca să lucraţi regelui Babilonului,
23. Voi face să amuţească, din cetăţile lui Iuda şi din preajma Ierusalimului, glasul bucuriei şi glasul miresei şi tot pământul va ajunge o paragină, fără locuitori.
24. Şi noi n-am ascultat glasul Tău, ca să lucrăm regelui Babilonului şi ai întărit cuvintele Tale pe care le-ai grăit prin glasul slugilor Tale, prorocii, că vor scoate oasele regilor şi oasele părinţilor noştri din locul lor.
25. Şi, iată, sunt lepădate la căldura zilei şi la îngheţul nopţii, iar părinţii noştri au murit în suferinţe grele, în foamete şi în sabie şi în robie.
26. Şi ai adus templul, în care s-a chemat numele Tău, la starea în care este în ziua aceasta, pentru răutatea casei lui Israel şi a casei lui Iuda.
27. Şi ai făcut cu noi, Doamne Dumnezeul nostru, după toată bunătatea Ta şi după toată îndurarea Ta cea mare,
28. Cum ai grăit prin glasul slujitorului Tău Moise în ziua în care i-ai poruncit să scrie legea Ta înaintea fiilor lui Israel zicând:
29. «De nu veţi asculta glasul Meu cu adevărat, acest neam mare şi mult se va întoarce micşorat la neamurile întru care îi voi risipi.
30. Că am cunoscut că nu Mă vor asculta, că este popor tare la cerbice, ci se vor întoarce în inima lor în pământul înstrăinării lor.
31. Şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor; şi le voi da inimă şi urechi de auzit;
32. Şi Mă vor lăuda în pământul înstrăinării lor şi vor pomeni numele Meu.
33. Şi se vor întoarce de la cerbicia lor cea tare şi de la lucrurile lor cele rele, că îşi vor aduce aminte de calea părinţilor lor, care au păcătuit înaintea Domnului.
34. Şi îi voi întoarce în pământul despre care M-am jurat părinţilor lor, lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacov, şi-l vor stăpâni, şi îi voi înmulţi, şi nu se vor împuţina.
35. Şi le voi întări veşnică legătură ca să le fiu Dumnezeu si ei Îmi vor fi popor şi nu voi mai mişca pe poporul Meu Israel din ţara pe care le-am dat-o».
