Daniel – Capitolul 5
1. Regele Belşaţar a făcut un mare ospăţ pentru o mie din dregătorii săi şi în faţa celor o mie a băut vin.
2. Belşaţar când era în toiul ospăţului, la băutul vinului, a poruncit să aducă vasele de aur şi de argint pe care Nabucodonosor, tatăl său, le luase din templul din Ierusalim, ca regele să bea vin din ele, împreună cu dregătorii săi, femeile sale şi concubinele sale.
3. Atunci au fost aduse vasele de aur şi de argint care fuseseră luate din templul lui Dumnezeu din Ierusalim şi au băut din ele regele şi dregătorii săi, femeile sale şi concubinele sale.
4. Ei au băut vin şi au preamărit pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă, de fier, de lemn şi de piatră.
5. În aceeaşi clipă au ieşit degetele unei mâini de om, care au scris în faţa sfeşnicului celui mare pe tencuiala peretelui palatului regal, şi regele a văzut vârful degetelor mâinii care scria.
6. Atunci faţa regelui s-a îngălbenit şi gândurile lui s-au tulburat; încheieturile coapselor sale au slăbit, iar genunchii i se izbeau unul de altul neîncetat.
7. Regele a început să strige din toate puterile să i se aducă prezicătorii, caldeii şi tâlcuitorii de semne. Atunci el a prins a grăi şi a zis tuturor înţelepţilor din Babilon: «Oricine va citi scrisul acesta şi îmi va arăta tâlcuirea lui va fi îmbrăcat în veşmânt de purpură, lanţ de aur i se va pune împrejurul gâtului lui şi va cârmui ca al treilea în regatul meu!».
8. Atunci au venit toţi înţelepţii regelui, dar nu au putut citi scrisul, nici să-i facă cunoscut înţelesul lui.
9. Regele Belşaţar s-a înspăimântat foarte, faţa lui s-a îngălbenit, iar dregătorii lui au rămas înmărmuriţi.
10. Regina, auzind strigătul regelui şi al dregătorilor, s-a dus in cămara de ospăţ. Ea a început a grăi şi a zis: «O, rege, să trăieşti în veac! Gândurile tale să nu te înspăimânte, şi chipul feţei tale să nu se schimbe!
11. În regatul tău se află un om care are în el Duhul lui Dumnezeu celui Sfânt şi în vremea domniei tatălui tău a fost descoperită în el lumină, pricepere şi înţelepciune, ca înţelepciunea dumnezeiască, iar regele Nabucodonosor, tatăl tău, l-a pus mai-marele tâlcuitorilor de semne, al caldeilor, al cititorilor în stele şi al înţelepţilor.
12. Din pricină că s-a descoperit în Daniel un duh înalt, o ştiinţă şi o pricepere de a tâlcui visele, de a dezlega lucrurile greu de înţeles şi de a descoperi tainele, pentru aceasta regele i-a dat numele de Beltşaţar. Deci cheamă pe Daniel, şi el îţi va arăta tâlcuirea».
13. Daniel a fost adus înaintea regelui. Regele a zis atunci lui Daniel: «Tu eşti Daniel, cel dintre robii iudei pe care i-a adus tatăl meu din Iuda?
14. Am auzit că în tine este Duhul lui Dumnezeu şi că în tine se află lumină, pricepere şi înţelepciune fără seamăn.
15. Acum au fost aduşi la mine înţelepţii şi prezicătorii ca să-mi citească scrisul acesta şi să-mi facă cunoscută tâlcuirea lui, dar nu au fost în stare să-mi spună tâlcuirea acestor cuvinte.
16. Şi eu am auzit despre tine că tu poţi să tâlcuieşti visele şi să dezlegi cele tainice. Acum, dacă tu eşti în stare să citeşti scrisul şi să-mi faci cunoscută tâlcuirea lui, vei fi îmbrăcat în veşmânt de purpură şi lanţ de aur vei avea împrejurul gâtului tău şi vei cârmui ca al treilea în regatul meu».
17. Atunci Daniel a început să vorbească şi a grăit regelui: «Darurile tale poţi să le păstrezi pentru tine, iar lucrurile de preţ dă-le altora; căci eu voi citi regelui scrisul şi îi voi face cunoscută tâlcuirea lui.
18. O, rege! Dumnezeu cel Preaînalt a dat lui Nabucodonosor, tatăl tău, regatul, mărirea, cinstea şi strălucirea.
19. Iar din pricina puterii pe care El i-o dăduse, toate popoarele, neamurile şi limbile erau înfricoşate şi tremurau înaintea lui; el omora pe cine voia şi lăsa în viaţă pe cine voia, înălţa pe cine voia şi cobora pe cine voia.
20. Şi pentru că inima lui se trufise şi duhul lui se împietrise până la mândrie, a fost coborât de pe scaunul regatului său şi vrednicia lui i-a fost luată;
21. Şi a fost izgonit din neamul omenesc, iar inima i s-a făcut asemenea dobitoacelor, şi a locuit cu asinii sălbatici, mâncând iarbă ca boii şi şi-a udat trupul din roua cerului până a recunoscut că Dumnezeu cel Preaînalt are putere peste împărăţia oamenilor şi aşază peste ea pe cine vrea.
22. Şi tu, fiul său, Belşaţar, tu nu eşti smerit cu inima, măcar că tu ştii toate acestea.
23. Şi te-ai ridicat împotriva Stăpânului cerului şi ai adus vasele templului Său înaintea ta, şi ai băut vin din ele, tu şi dregătorii tăi, femeile tale şi concubinele tale, şi ai preamărit dumnezei de argint, de aur, de aramă, de fier, de lemn şi de piatră, dumnezei care nu văd, nici nu aud şi nici nu cunosc nimic, iar pe Dumnezeul în mâna Căruia este suflarea ta şi toate căile tale, nu L-ai cinstit.
24. Atunci a trimis El vârful mâinii care a scris aceste cuvinte.
25. Iată inscripţia care a fost scrisă: Mene, mene, techel ufarsin.
26. Aceasta este tâlcuirea cuvântului mene: Dumnezeu a numărat zilele regatului tău şi i-a pus capăt.
27. Techel: l-a cântărit în cântar şi l-a găsit uşor.
28. Peres: a împărţit regatul tău şi l-a dat Mezilor şi Perşilor».
29. Atunci a poruncit Belşaţar şi au îmbrăcat pe Daniel în veşmânt de purpură şi i-au pus lanţ de aur la gâtul lui şi au dat de veste că el va cârmui ca al treilea în împărăţie.
30. Chiar în noaptea aceea a fost omorât Belşaţar, împăratul Caldeilor.
