Ev. Luca 19, 29-40; 22, 7-39

În vremea aceea, când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, către Muntele care se cheamă al Măslinilor, a trimis Iisus pe doi dintre ucenici, zicând: Mergeţi în satul dinaintea voastră şi, intrând în el, veţi găsi un mânz legat, pe care nimeni dintre oameni n-a şezut vreodată. Şi, dezlegându-l, aduceţi-l. Iar dacă vă va întreba cineva: Pentru ce-l dezlegaţi? veţi zice aşa: Pentru că Domnul are trebuinţă de el. Şi, plecând, cei trimişi au găsit precum le-a spus. Pe când aceştia dezlegau mânzul, au zis stăpânii lui către ei: De ce dezlegaţi mânzul? Iar ei au răspuns: Pentru că are trebuinţă de el Domnul. Şi l-au adus la Iisus şi, aruncându-şi hainele lor pe mânz, L-au ajutat pe Iisus să urce pe el. Iar pe când mergea El, oamenii îşi aşterneau hainele pe cale. Şi, apropiindu-se de coborâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, bucurându-se, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră, zicând: «Binecuvântat este Împăratul Care vine întru numele Domnului!» Pace în cer şi slavă întru cei de sus! Dar unii farisei din mulţime au zis către El: Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii! Atunci Ei, răspunzând, a zis: Zic vouă: Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga. Şi a sosit ziua Azimelor, în care trebuia să se jertfească Paştile. Şi a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicând: Mergeţi să ne pregătiţi Paştile, ca să mâncăm. Iar ei I-au zis: Unde voieşti să pregătim? Iar El le-a zis: Iată, când veţi intra în cetate, vă va întâmpina un om ducând un ulcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra şi spuneţi stăpânului casei: Învăţătorul îţi zice: Unde este încăperea în care să mănânc Paştile cu ucenicii Mei? Şi acela vă va arăta un foişor mare, aşternut; acolo să pregătiţi. Iar ei, ducându-se, au aflat precum le spusese şi au pregătit Paştile. Şi când a fost ceasul, S-a aşezat la masă, iar apostolii s-au aşezat împreună cu El. Şi a zis către ei: Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paşti, mai înainte de pătimirea Mea. Căci zic vouă că de acum nu-l voi mai mânca, până când nu va fi desăvârşit în Împărăţia lui Dumnezeu. Şi, luând paharul, mulţumind, a zis: Luaţi acesta şi împărţiţi-l între voi; că zic vouă: Nu voi mai bea de acum din rodul viţei, până ce va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi, luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu, care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi. Dar iată, mâna celui ce Mă vinde este cu Mine Ia masă. Şi Fiul Omului merge precum a fost orânduit, dar vai omului aceluia prin care este vândut! Iar ei au început să se întrebe unul pe altul cine dintre ei ar fi acela care avea să facă aceasta. Şi s-a iscat între ei şi o neînţelegere: cine dintre ei se pare că e mai mare? Iar El le-a zis: Împăraţii păgânilor domnesc peste ei şi cei care îi stăpânesc se numesc binefăcători. Dar între voi să nu fie astfel, ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai tânăr, iar căpetenia, ca acela care slujeşte. Căci cine este mai mare: cel care stă la masă sau cel care slujeşte? Oare, nu cel ce stă la masă? Iar Eu, în mijlocul vostru, sunt ca unul care slujeşte. Şi voi sunteţi aceia care aţi rămas cu Mine în încercările Mele. Şi Eu vă rânduiesc vouă Împărăţie, precum Mi-a rânduit Mie Tatăl Meu, ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea şi să şedeţi pe tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi a zis Domnul: Simone, Simone, iată Satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu; iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credinţa ta. Şi tu, oarecând întorcându-te, întăreşte pe fraţii tăi. Iar el I-a zis: Doamne, cu Tine sunt gata să merg şi în temniţă şi la moarte. Iar Iisus i-a zis: Zic ţie, Petre, nu va cânta astăzi cocoşul până ce de trei ori te vei lepăda de Mine, zicând că nu Mă cunoşti. Şi le-a zis: Când v-am trimis pe voi fără pungă, fără traistă şi fără încălţăminte, aţi avut lipsă de ceva? Iar ei au zis: De nimic. Şi El le-a zis: Acum însă cel ce are pungă să o ia, tot aşa şi traista, iar cel ce nu are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere. Căci vă spun că trebuie să se împlinească întru Mine Scriptura aceasta: «Şi cu cei fără de lege s-a socotit», căci cele despre Mine au ajuns la sfârşit. Iar ei au zis: Doamne, iată aici două săbii. Zis-a lor: Sunt de ajuns. Şi, ieşind, S-a dus după obicei în Muntele Măslinilor şi ucenicii L-au urmat.