Ioil – Capitolul 1
1. Cuvântul Domnului care a fost către Ioil, fiul lui Petuel.
2. Ascultaţi acestea, voi, bătrânilor, luaţi aminte, voi, toţi locuitorii ţării! Oare s-a mai întâmplat aşa în vremea voastră sau în zilele părinţilor voştri?
3. Povestiţi-le feciorilor voştri, iar ei feciorilor lor, iar aceia neamului care va veni după ei!
4. Ceea ce a rămas de la lăcustele mici au mâncat lăcustele mari, şi ceea ce a rămas de la cele mari au mâncat cele zburătoare, şi ceea ce a rămas de la cele zburătoare au prăpădit stolurile de lăcuste.
5. Deşteptaţi-vă, beţivilor, şi plângeţi! Şi voi, băutorilor de vin, tânguiţi-vă pentru vinul cel nou, căci vi s-a luat de la gură.
6. Căci un popor a năvălit în ţara mea, puternic şi fără de număr; dinţii lui ca dinţii de leu, iar fălcile, ca fălcile de leoaică.
7. Pustiit-a via mea, iar smochinul meu mi l-a făcut bucăţi; l-a jupuit de coajă şi l-a trântit la pământ. Mlădiţele de viță au rămas albe.
8. Tânguieşte-te ca o fecioară încinsă cu sac după bărbatul din tinereţea ei!
9. Prinosul şi jertfa cu turnare nu mai sunt în templul Domnului! Preoţii, slujitorii Domnului, sunt în mare jale.
10. Câmpul a rămas pustiu, ţarina este plină de jale; grâul nu mai este, mustul ajuns-a de ocară, iar untdelemn n-a rămas chiar nici un strop!
11. Plugarii sunt zăpăciţi, stăpânii de vii se tânguiesc pentru grâu şi pentru orz, căci secerişul din ţarini este pierdut.
12. Viţa de vie este fără vlagă, smochinul tânjeşte, rodiile de asemenea şi finicii, merii şi toţi copacii de pe câmp s-au uscat; ba mai mult, bucuria ajuns-a ocară pentru fiii oamenilor.
13. Încingeţi-vă şi vă tânguiţi, voi, preoţilor, izbucniţi în bocete, voi, slujitori ai altarului! Intraţi în templu şi petreceţi noaptea în sac de jale, voi, slujitori ai lui Dumnezeu, căci prinosul şi jertfa cu turnare au fost îndepărtate din templul Dumnezeului vostru!
14. Postiţi post sfânt, strângeţi obşte de prăznuire, adunaţi pe bătrâni, pe toţi locuitorii ţării în templul Dumnezeului vostru şi strigaţi către Domnul rugându-L:
15. «O, ce zi! Căci aproape este ziua Domnului şi vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic.
16. Oare nu ni s-a luat hrana de sub ochii noştri, bucuria şi veselia din templul Dumnezeului nostru?
17. Seminţele s-au uscat sub bulgării din brazdă, grânarele sunt goale, hambarele sunt fără nimic în ele, căci nu mai este grâu.
18. Cum gem vitele! Cirezile de boi mugesc, căci nu află nicăieri păşune; chiar şi turmele de oi sunt în mare lipsă.
19. Către Tine, Doamne, strig! Căci focul a mistuit toate păşunile pustiului şi văpaia lui a dogorit toţi copacii de pe câmp.
20. Şi fiarele câmpului zbiară către tine, căci pâraiele de apă au secat şi focul a mistuit păşunile stepei».
