Dumnezeule Preasfinte, cum voi putea să-Ți mulțumesc cu vrednicie pentru viața ce mi-ai dat? Tu m-ai scos din în­tunericul neființei și viața mea este un dar al bunătății Tale, care m-a păzit până acum, mă sprijinește în necazuri și-mi întâmpină trebuințele. Tu ești Cel ce priveghezi asupra mea, îndreptezi pașii mei în calea binelui și mă aperi de ispite. Când mă rătăcesc, Tu mă întorci în calea poruncilor Tale; când mă po­ticnesc, Tu mă sprijinești; când cad, Tu mă ridici; și când păcătuiesc, Tu mă întorci și-mi deschizi părin­teș­tile Tale brațe. O, cât de multe sunt datoriile mele către Tine, pentru că mi-ai dat viață și mi-ai dat în toate zi­lele semne despre părinteasca Ta bu­nă­­tate și îngrijire. Plin, așadar, de vie recunoștință, Ție îți închin toate zilele vieții mele, și mai ales această zi de sărbătoare pentru mine, și mă rog cu umilință ca bunătatea Ta să nu mă pă­răsească în tot timpul vieții mele, și înțelepciunea Ta să mă po­vățuiască totdeauna în calea binelui și fericirii, pentru rugăciunile și mijlocirile sfân­tului (numele sfântului al cărui hram porți) și ale Preacuratei Maicii Tale. Amin.