Nicolae, Nicolaie - din greacă: victoria poporului, izbânda nea­mului, acest nume ne arată că nu trebuie să fim egoişti, să ne interesese doar binele şi izbânda noastră sau a celor apropiaţi nouă, ci trebuie să dorim şi să contribuim, după puterile noastre, la bunăstarea tuturor oamenilor, dăruind înainte de toate, un zâmbet, o vorbă bună, un sfat. Atunci când un creştin dă dovadă de înţelegere, de milă şi dragoste, nu doar el are de câştigat înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, ci noi toţi avem de câştigat, fiindcă ce ne putem dori mai mult în jurul nostru decât oameni buni şi sinceri, prieteni devotaţi şi uniţi.

Derivate: Nicoleta, Nicu, Niki, Nic, Nicoară, Nicola, Neculai, Naie, Laie, Nicuşor, Niculiţă, Neculce, Nicolina, Colette, Miku ş.a.

Sfântul Ierarh Nicolae (+342) este un mare sfânt al Bisericii Ortodoxe, bucurându-se de o aleasă cinstire. Sfântul Nicolae este icoana bunătăţii şi a dărniciei. Se trăgea din părinţi creştini şi bogaţi, dar după moartea acestora şi-a împărţit întreaga avere săracilor şi s-a călugărit. Ajungând mitropolit, Sfântul Nicolae se ocupa mai mult decât oricine de soarta celor necăjiţi, ajutându-i cu merinde şi bani, cu sfaturi şi rugăciuni. Sfântul Nicoale este patronul şi ocrotitorul copi­ilor, care aşteaptă în fiecare an daruri de ziua acestuia - 6 decembrie. O parte din sfintele sale moaşte se află la Biserica Sfântul Gheorghe-Nou din centrul Bucureştiului, loc de permanent pelerinaj pentru credin­cioşii români din întreaga ţară şi nu numai.

(Leon Magdan, Numele meu - mic dicționar ortodox, Editura Corint Turism, București, 2004, pp. 26-27)