Moise lui Dumnezeu viaţa şi-o a făgăduit,

Întru întreaga curăţie.

El liber e cu duhul, chiar în cătuşa sclaviei,

Şi liber dă răspuns desfrânatei stăpâne,

Ce sclavă e, legată cu necurate patimi:

„Ce bărbat vreodată mântuitu-şi-a sufletul de necuratele patimi,

Uitându-se în gura unei femei?

Din cauza femeii Adam a pierdut Raiul.

Din pricina Dalilei Samson cu ruşine-a pierit.

Sedus de femei, marele Solomon, atotînţeleptul,

Întru cea de râs idolatrie s-a prăbuşit.

Al lui Irod cap sucitu-l-a o femeie,

Şi pentru o desfrânată Irod

Capul Botezătorului Ioan l-a tăiat.

Lui Dumnezeu îi sunt eu rob, femeie,

Deci nu mă tulbura!

Cată-ţi însoţitor dintru a ta lume,

Căci eu ţie nicicum mă voi pleca.

Cu tine împreună nu-i nici o fericire,

Eu curat vreau să fiu, pentru Dumnezeu:

Aceasta-i sfântă datoria mea.

Nici linguşiri, nici aur, nici toată-a ta putere

Nu mă vor rătăci, nici în trup, nici în suflet.

Dumnezeul meu, Cel Atotputernic,

El mă va ajuta, curăţia să-mi ţin.

Curăţia e sfântă, căci curate sunt

Apele ce în Rai şipotesc.

Curat e Dumnezeu, Cel Care pre noi

Curaţi ne-a zidit.

El voieşte ca noi

Curaţi să fim, şi curaţi fiind,

Să ne mântuiască.

Curăţia, femeie, slava creştinului este!”