Cartea Esterei – Capitolul 1

Capitole:12345678910

În anul al doilea al domniei lui Artaxerxe cel Mare, în ziua întai a lunii Nisan, Mardoheu, fiul lui Iair, fiul lui Șimei, fiul lui Chiș, iudeu din seminția lui Veniamin, om mare, care trăia în cetatea Suza și slujea la curtea regelui, a visat un vis. Mardoheu era din robii pe care Nabucodonosor, regele Babilonului, îi luase în robie din Ierusalim cu Iehonia, regele Iudei. Iar visul lui a fost acesta: «S-a făcut parcă zgomot mare pe pământ, tunet, cutremur și tulburare. Și deodată au ieșit doi balauri mari, gata să se lupte unul cu altul, și urletul lor era cumplit. După urletul lor, toate popoarele s-au pregătit de război, ca să lovească pe poporul drepților. Și iată a venit pe pământ zi de negură și întuneric, de necaz și strâmtorare, de mare durere și tulburare. Atunci tot poporul drepților s-a tulburat, temându-se de răul lor; s-a pregătit să piară și a început să strige către Domnul. La strigătul lor, a ieșit parcă dintr-un izvor mic un râu mare cu apă multă, a strălucit lumină și soare, s-au înălțat cei smeriți și au nimicit pe trufași».

Deșteptându-se Mardoheu după acest vis, care închipuia ce avea să facă Dumnezeu, păstra acest vis în inima sa și dorea să-l priceapă în toată întregimea lui până în seară. Și a rămas Mardoheu la curte cu Gavata și cu Tara, doi eunuci ai regelui care păzeau curtea; atunci a auzit ce vorbeau ei, a aflat planul și a descoperit că ei se pregăteau să pună mâna pe regele Artaxerxe și i-a spus regelui. Regele a cercetat pe cei doi eunuci și după ce ei au mărturisit, au fost spânzurați. Regele a scris întâmplarea aceasta spre aducere aminte și a scris-o și Mardoheu. Atunci a poruncit regele lui Mardoheu să slujească la curte și i-a dat și daruri pentru aceasta. Dar pe lângă rege era atunci vestit Aman, fiul lui Hamadata din țara Agag. Acesta se silea să facă rău lui Mardoheu și poporului său, pentru cei doi eunuci ai regelui.

1. După întâmplările acestea, în zilele lui Artaxerxe, care domnea peste o sută douăzeci şi şapte de ţări, de la India până în Etiopia,

2. În vremea când regele Artaxerxe îşi avea scaunul său domnesc în cetatea Suza,

3. În anul al treilea al domniei lui, a dat el ospăţ pentru dregătorii săi şi pentru cei ce-i slujeau lui, pentru căpeteniile mai înalte ale oştirii Persiei şi Mediei şi pentru guvernatorii ţărilor sale,

4. Arătându-şi marea bogăţie a regatului său şi strălucirea deosebită a măririi sale, în curgere de mai multă vreme, anume timp de o sută optzeci de zile.

5. După sfârşitul acestor zile, regele a făcut şi pentru poporul său care se afla în capitala Suza, de la mic până la mare, ospăţ de şapte zile, în grădina curţii sale domneşti,

6. Împodobită cu covoare de mătase albă şi de purpură violetă, atârnate pe frânghii de in şi de mătase, trecute prin verigi de argint, întărite în stâlpi de marmură.

7. Divanuri de aur şi de argint erau aşezate pe pardoseală de porfiră, de marmură albă, de sidef şi marmură neagră.

8. Băuturile se turnau în vase de aur şi în cupe felurite, în valoare de treizeci de mii de talanţi, iar vin din care bea însuşi regele a fost mult, după bogăţia şi dărnicia regelui. Băutura se consuma cuviincios şi fără silă, că regele poruncise tuturor cârmuitorilor din casa sa să facă fiecăruia după voia lui.

9. Regina Vasti a făcut şi ea ospăţ, pentru femei, în casa domnească a regelui Artaxerxe.

10. În ziua a şaptea, când inima regelui s-a înveselit de vin, acesta a zis către Mehuman, Bizeta, Harbona, Bigta, Abgata, Zetar şi Carcas, cei şapte eunuci care slujeau înaintea feţei regelui Artaxerxe,

11. Să aducă pe regina Vasti înaintea feţei regelui cu coroana regească pe cap, ca să arate popoarelor şi căpeteniilor frumuseţea ei, pentru că era foarte frumoasă.

12. Dar regina Vasti n-a voit să vină după porunca regelui ce i s-a trimis prin eunuci.

13. Din pricina aceasta s-a mâniat regele tare şi s-a aprins într-însul urgie mare şi a zis către înţelepţii care ştiau datinile din trecut, (căci aşa era rânduiala, ca orice pricină a regelui să se spună înaintea celor ce cunoşteau legile şi dreptul):

14. «Cum să se aplice legea faţă de regina Vasti, pentru că ea nu a împlinit porunca regelui Artaxerxe, ce i s-a trimis prin eunuci?».

15. Şi erau în apropierea regelui: Carşena, Şetar, Admata, Tarşiş, Mereş, Marsena şi Memucan, şapte căpetenii ale Mediei şi Persiei, care puteau vedea faţa regelui şi ţineau locurile cele dintâi în regat.

16. Atunci a răspuns Memucan înaintea regelui şi a căpeteniilor: «Regina Vasti s-a făcut vinovată nu numai înaintea regelui, ci şi înaintea tuturor dregătorilor şi înaintea tuturor popoarelor care sunt în toate ţările regelui Artaxerxe,

17. Pentru că purtarea reginei Vasti va ajunge la ştirea tuturor femeilor, şi vor nesocoti şi acelea pe bărbaţii lor şi vor zice: Regele Artaxerxe a poruncit să fie adusă regina Vasti înaintea feţei sale şi ea n-a venit.

18. De acum soţiile dregătorilor din Persia şi Media, care vor auzi de purtarea reginei, vor zice la fel dregătorilor regelui, şi va fi destul dispreţ şi mânie.

19. Deci, dacă binevoieşte regele, să iasă de la el hotărâre regească şi să se scrie în legile Persiei şi Mediei, cu neschimbare, că regina Vasti nu va mai intra înaintea regelui Artaxerxe, iar vrednicia de regină a ei regele o va da alteia mai vrednică decât ea.

20. Când se va auzi de această hotărâre a regelui, care se va împrăştia în toată împărăţia lui cât este ea de mare, atunci toate femeile îşi vor cinsti bărbaţii de la mic până la mare».

21. Şi cuvântul a plăcut regelui şi dregătorilor, şi a făcut după sfatul lui Memucan.

22. Regele a trimis în toate ţările scrisori, scrise pentru fiecare țară cu scrisul ei şi pentru fiecare popor în limba lui, ca fiecare bărbat să fie stăpân în casa sa. Aceasta s-a adus la cunoştinţa fiecăruia în limba părintească a fiecăruia.

Capitole:12345678910