Cartea Esterei – Capitolul 7
1. În ziua aceea regele cu Aman au venit să prânzească la regina Estera.
2. În timpul ospăţului, regele a zis iarăşi către Estera: «Care este dorinţa ta, regină Estera? Că ea îţi va fi împlinită. Şi care este rugămintea ta, că ţi se va împlini chiar şi până la jumătate din regatul meu».
3. Regina Estera a răspuns: «De am aflat bunăvoinţă în ochii tăi, o, rege, şi dacă binevoieşte regele, atunci să ni se dăruiască viață mie şi poporului meu, după ruga mea.
4. Căci suntem vânduţi noi, eu şi poporul meu, spre ucidere, spre nimicire şi pieire. De am fi vânduţi ca să fim robi eu aş fi tăcut, deşi vrăjmaşul nu ar fi acoperit paguba regelui».
5. Şi regele Artaxerxe a răspuns: «Cine este acela şi unde este omul care a îndrăznit a gândi să facă aşa?».
6. Iar Estera a răspuns: «Asupritorul și vrăjmaşul este răutăciosul Aman!». Și s-a cutremurat Aman înaintea regelui şi a reginei.
7. Şi s-a sculat regele de la ospăţ plin de mânie şi s-a dus în grădina palatului; iar Aman a rămas să roage pe regina Estera, pentru viaţa sa, căci vedea bine că regele hotărâse pieirea lui.
8. Când s-a întors regele din grădina palatului, Aman tocmai se aruncase pe patul pe care se afla Estera. Şi a zis regele: «Vrei încă să şi siluieşti pe regină aici, în casa mea?». Acest cuvânt, ieşit din gura regelui, acoperi de tulburare fața lui Aman.
9. Atunci Harbona, unul din eunucii regelui, a zis: «Iată şi spânzurătoarea pe care a pregătit-o Aman pentru Mardoheu, care a grăit de bine pe rege, stă la casa lui Aman, înaltă de cincizeci de coţi». Iar regele a zis: «Spânzuraţi-l acolo!».
10. Şi au spânzurat pe Aman în spânzurătoarea pregătită de el. Numai aşa s-a potolit mânia regelui.
