Cartea a patra a Regilor – Capitolul 7
Capitole:12345678910111213141516171819202122232425
1. Iar Elisei a zis: «Ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa zice Domnul: Mâine, pe vremea aceasta, în poarta Samariei o măsură de făină din cea mai bună va fi un siclu şi două măsuri de orz tot un siclu».
2. Slujbaşul de al cărui braţ se sprijinea regele a răspuns: «Chiar dacă Domnul ar deschide ferestrele cerului, nici atunci n-ar putea fi una ca aceasta!». Iar Elisei a zis: «Iată, aşa ai să vezi cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca din acelea!».
3. În vremea aceasta la poarta Samariei se aflau patru oameni leproşi şi ziceau unul către altul: «Ce şedem noi aici şi aşteptăm moartea?
4. De ne vom hotărî să ne ducem în cetate, în cetate e foamete şi vom muri acolo; iar dacă vom şedea aici, tot vom muri. Să ne ducem mai bine în tabăra sirienilor! De ne vor lăsa cu viaţă, vom trăi, de nu, vom muri».
5. Şi s-au sculat ei în amurg, ca să se ducă în tabăra sirienilor. Dar când au ajuns la marginea taberei sirienilor, acolo nu mai era niciun om;
6. Căci Domnul făcuse în tabăra sirienilor să se audă zgomot de care şi nechezat de cai şi zgomot de oştire mare. Şi au zis ei unul către altul: «De bună seamă, regele lui Israel a tocmit să vină împotriva noastră pe regii Heteilor şi ai Egiptului».
7. Şi s-au sculat şi au fugit în amurg şi şi-au lăsat corturile, caii, asinii lor şi toată tabăra cum era şi au fugit, ca să-şi scape viaţa.
8. Ajungând deci leproşii aceia la marginea taberei, au intrat într-un cort şi au mâncat şi au băut şi au luat de acolo argint şi aur şi haine şi s-au dus de le-au ascuns. Şi s-au mai dus şi în alt cort şi au luat şi de acolo şi au ascuns.
9. Apoi au zis unul către altul: «Ceea ce facem, nu facem bine. Ziua aceasta este zi de veste bună. Dacă întârziem şi aşteptăm lumina zilei atunci vina va cădea asupra noastră. Hai deci să vestim casa regelui!».
10. Şi au venit ei şi au strigat pe portarii cetăţii şi le-au povestit, zicând: «Noi am fost în tabăra sirienilor şi iată acolo nu se vedea nimeni şi nu se auzea nimic, ci numai cai legaţi şi corturi cum trebuie să fie».
11. Şi portarii au strigat şi au dat de veste la casa regelui.
12. Şi s-a sculat regele noaptea şi a zis slugilor sale: «Am să vă spun ce fac sirienii cu noi: Ei ştiu că noi suferim de foame şi au ieşit din tabără şi s-au ascuns în câmp, cugetând aşa: Când vor ieşi ei din cetate, îi vom prinde vii şi vom năvăli în cetate».
13. Dar unul din cei ce slujeau înaintea lui a răspuns şi a zis: «Să se ia cei cinci cai rămaşi care mai sunt în cetate (din toată tabăra lui Israel numai atâta mai rămăsese; cealaltă tabără a lui Israel pierise toată) şi să trimitem oameni să vadă».
14. Au luat deci două perechi de cai înhămaţi la căruţe şi a trimis regele pe urma oştirii siriene, zicând: «Duceţi-vă şi vedeţi!».
15. Şi s-au dus după ei până la Iordan şi iată tot drumul era semănat cu haine şi cu lucruri aruncate de sirieni în graba lor. Și s-au întors trimişii şi au spus regelui.
16. Atunci a ieşit poporul şi a prădat tabăra siriană şi a fost măsura de făină din cea mai bună un siclu şi două măsuri de orz un siclu, după cuvântul Domnului.
17. Iar regele a luat pe slujitorul acela de mâna căruia se sprijinea şi l-a rânduit de pază la poarta cetăţii; acesta a fost călcat în picioare de popor şi a murit la poartă, cum zisese omul lui Dumnezeu când venise trimisul regelui la el;
18. Pentru că atunci când omul lui Dumnezeu a spus regelui aşa: «Mâine pe vremea aceasta în poarta Samariei două măsuri de orz vor fi un siclu şi o măsură de făină din cea mai bună va fi tot un siclu»,
19. Atunci acest slujitor a răspuns omului lui Dumnezeu şi a zis: «Chiar dacă Domnul va deschide ferestrele cerului, nici atunci n-ar putea fi una ca aceasta!». Iar Elisei i-a zis: «Vei vedea-o cu ochii tăi, dar nu vei mânca din ea!».
20. Şi aşa s-a întâmplat cu el: l-a călcat poporul în poartă şi a murit.
