Cartea a patra a Regilor – Capitolul 6
Capitole:12345678910111213141516171819202122232425
1. Atunci au zis fiii prorocilor către Elisei: «Iată, locul unde trăim aici la tine e strâmt pentru noi.
2. Să mergem dar la Iordan şi să luăm de acolo fiecare câte o bârnă şi să ne facem locuinţă acolo».
3. Şi el a zis: «Duceţi-vă!». Iar unul a zis: «Fă milă şi mergi şi tu cu robii tăi!». Şi el a zis: «Merg!». Şi s-a dus cu ei.
4. Şi ajungând la Iordan, s-au apucat de tăiat copaci.
5. Şi când a prăvălit unul o bârnă, i-a căzut toporul în apă şi a strigat acela şi a zis: «Ah, stăpânul meu! Acesta îl luasem împrumut!».
6. A zis omul lui Dumnezeu: «Unde a căzut?». Şi acela i-a arătat locul. Iar Elisei a tăiat o bucată de lemn şi, aruncând-o acolo, a ieşit toporul deasupra. Apoi a zis: «Ia-ţi-l!».
7. Şi acela a întins mâna şi l-a luat.
8. În vremea aceea s-a ridicat regele Siriei cu război împotriva israeliţilor şi s-a sfătuit cu slujitorii săi zicând: «Am să aşez tabăra în cutare sau în cutare loc».
9. Şi a trimis omul lui Dumnezeu la regele lui Israel să i se spună: «Păzeşte-te de a trece prin locul acela; căci acolo s-au ascuns sirienii».
10. Şi a trimis regele lui Israel la locul acela de care-i grăise omul lui Dumnezeu şi-i spusese să se ferească şi s-a păzit de el mereu.
11. Şi s-a neliniştit inima regelui Siriei de întâmplarea aceasta şi, chemând pe slujitorii săi, a zis: «Spuneţi-mi care din ai voştri este în legătură cu regele lui Israel?».
12. Şi răspunzând unul din slujitori, a zis: «Nimeni, stăpânul meu rege. Dar Elisei prorocul, pe care-l are Israel, spune regelui lui Israel până şi cuvintele ce le grăieşti tu în odaia ta de culcare».
13. A zis regele: «Duceţi-vă şi aflaţi unde este, căci am să trimit să-l iau». Şi i s-a spus: «Iată, este în Dotan».
14. Şi a trimis acolo cai şi care şi mulţime de oştire, care au venit noaptea şi au împresurat cetatea.
15. Iar dimineaţa slujitorul omului lui Dumnezeu, sculându-se şi ieşind a văzut oştirea împrejurul cetăţii, Şi caii şi carele; şi a zis slujitorul său către el: «Vai, stăpânul meu! Ce să facem?».
16. El însă i-a zis: «Nu te teme, pentru că cei ce sunt cu noi sunt mai numeroşi decât cei ce sunt cu ei».
17. Şi s-a rugat Elisei şi a zis: «Doamne, deschide-i ochii ca să vadă!». Şi a deschis Domnul ochii slujitorului şi acesta a văzut că tot muntele era plin de cai şi care de foc împrejurul lui Elisei.
18. Iar când au venit asupra lui sirienii, Elisei s-a rugat Domnului şi a zis: «Loveşte-i cu orbire!». Şi Domnul i-a orbit, după cuvântul lui Elisei.
19. Apoi Elisei le-a zis: «Nu este acesta drumul şi nici cetatea nu este aceasta. Dar veniţi după mine şi eu vă voi duce la omul acela pe care-l căutaţi!». Şi i-a dus în Samaria.
20. Iar la intrarea lor în Samaria, Elisei a zis: «Doamne, deschide-ne ochii ca să vadă!». Şi le-a deschis Domnul ochii şi au văzut că sunt în Samaria.
21. Şi văzându-i, regele lui Israel a zis către Elisei: «Să-i ucid, părinte?».
22. Iar Elisei a zis: «Să nu-i ucizi. Au doară cu arcul tău şi cu sabia ta i-ai prins ca să-i ucizi? Dă-le pâine şi apă, să mănânce şi să bea şi apoi să se ducă la domnul lor».
23. Şi le-a făcut masă mare şi ei au mâncat şi au băut. După aceea le-a dat drumul şi s-au dus la stăpânul lor. Şi n-au mai venit taberele siriene în ţara lui Israel.
24. După aceea a adunat Benhadad, regele Siriei, toată oştirea sa şi a venit şi a împresurat Samaria.
25. Şi a fost în Samaria foamete mare în timpul împresurării lor, încât un cap de asin se vindea cu optzeci de sicli de argint şi un sfert de căpăţână de ceapă sălbatică se vindea cu cinci sicli de argint.
26. Şi trecând odată regele lui Israel pe zid, o femeie, plângând, i-a zis: «Ajută-mă, domnul meu rege!».
27. Şi regele i-a zis: «De nu te va ajuta Domnul, cu ce te pot ajuta eu? Au doară eu vin de la arie sau de la teascuri?». Apoi i-a zis regele: «Ce ai?». Iar ea a răspuns:
28. «Iată, femeia aceasta mi-a zis: Dă pe fiul tău să-l mâncăm astăzi, iar pe fiul meu îl vom mânca mâine.
29. Şi aşa am fiert noi pe fiul meu şi l-am mâncat; şi a doua zi am zis către ea: Dă acum pe fiul tău să-l mâncăm. Ea însă a ascuns pe fiul său».
30. Şi auzind regele cuvintele femeii, şi-a rupt hainele şi apoi a trecut înainte pe zidul cetăţii, iar poporul a văzut că pe dinăuntru trupul său era îmbrăcat în haină de jale.
31. Apoi a zis regele: «Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea dacă va rămâne azi capul lui Elisei, fiul lui Safat, pe umeri».
32. Elisei însă şedea în casa sa şi bătrânii şedeau împreună cu el. Şi a trimis regele un om al său; dar înainte de a veni cel trimis la el, el a zis către bătrâni: «Ştiţi voi oare că acest fiu de ucigaş a trimis să mi se taie capul? Băgaţi de seamă; când va veni trimisul lui, să încuiaţi uşa şi să-l opriţi la uşă. Dar iată şi zgomotul paşilor stăpânului său se aude în urma lui!».
33. Şi încă grăind el cu ei, a venit la el trimisul şi a zis: «Iată, ce necaz a venit de la Domnul! Ce să mai aşteptăm acum de la Domnul?».
