Capitole:12345678910111213141516171819202122

1. Apropiindu-se vremea lui David ca să moară, a lăsat el fiului său Solomon acest legământ:

2. «Iată, eu mă duc pe drumul pe care toţi pământenii se duc; fii tare şi să fii bărbat.

3. Să păzeşti legământul Domnului Dumnezeului tău, umblând în căile Lui şi păzind legile Lui, poruncile Lui, hotărârile Lui şi aşezămintele Lui, precum sunt scrise în legea lui Moise, pentru ca să-ți fie bine-cunoscut tot ce vei face, oriunde şi ori încotro te vei întoarce;

4. Şi ca să Îşi ţină şi Domnul cuvântul Său care l-a grăit către mine, zicând: «Dacă fiii tăi îşi vor păzi drumul lor, ca să se poarte cu credincioşie înaintea Mea, din toată inima şi din tot sufletul lor, atunci nu va conteni să fie din tine bărbat pe tronul lui Israel».

5. Dar şi tu ştii ce mi-a făcut Ioab, fiul Ţeruiei, cum s-a purtat cu cele două căpetenii ale oştirii lui Israel, cu Abner, fiul lui Ner, şi cu Amasa, fiul lui Ieter, pe care i-a omorât; şi cum a vărsat în timp de pace sânge ca în timp de război, mânjind cu sângele cel vărsat ca la război încingătoarea de la coapsele sale şi încălţămintea din picioarele sale.

6. Să faci dar cu el după înţelepciunea ta, ca să nu se coboare cărunteţea lui cu pace în locuinţa morţilor.

7. Iar fiilor lui Barzilai Galaaditul arată-le milă, ca să fie cu cei care se hrănesc la masa ta, căci ei au venit la mine când am fugit de Abesalom, fratele tău.

8. Iată că ai la tine şi pe Şimei, fiul lui Ghera veniamineanul din Bahurim, care m-a blestemat cu greu blestem, când mergeam la Mahanaim; dar fiindcă mi-a ieşit în cale la Iordan, m-am jurat pe Domnul către el, zicând: Nu te voi mai ucide cu sabia.

9. Acum însă să nu-l laşi nepedepsit, căci eşti bărbat înţelept, şi ştii ce să faci cu el, ca să cobori cărunteţea lui cu sânge în locuinţa morţilor».

10. Şi a răposat David cu părinţii săi şi a fost înmormântat în cetatea lui David.

11. Timpul domniei lui David peste Israel a fost de patruzeci de ani: în Hebron şapte ani şi în Ierusalim treizeci şi trei de ani.

12. Şi s-a aşezat Solomon pe tronul lui David, tatăl său, şi domnia lui a fost foarte strălucită.

13. Atunci a venit Adonia, fiul Haghitei, la Batşeba, mama lui Solomon, şi i s-a închinat. Şi ea i-a zis: «Cu pace îţi este venirea?». Iar el a răspuns: «Cu pace!».

14. Apoi a zis: «Am să-ți spun o vorbă!». Şi ea a zis: «Spune!».

15. Şi a zis el: «Tu ştii că domnia era a mea şi că tot Israelul privea la mine ca la viitorul lor rege; dar domnia a trecut de la mine şi i s-a dat fratelui meu, pentru că de la Domnul i-a fost lui aceasta.

16. Acum te rog un lucru: să nu mă nesocoteşti!». Şi ea i-a zis: «Grăieşte!».

17. Iar el a zis: «Te rog vorbeşte cu regele Solomon, căci el va ţine seamă de vorba ta, ca să-mi dea pe Abişag Sunamiteanca de femeie».

18. Şi a zis Batşeba: «Bine, voi vorbi cu regele pentru tine».

19. Deci, a intrat Batşeba la regele Solomon, ca să-i vorbească pentru Adonia. Regele s-a sculat înaintea ei, i s-a închinat şi s-a aşezat pe tronul lui. Şi s-a pus şi pentru mama regelui un tron; şi ea a stat de-a dreapta lui

20. Şi a zis: «Am să-ți fac o mică rugăminte, să nu mi-o treci cu vederea!». A zis regele: «Cere, mama mea!».

21. Ea a zis: «Să dai pe Abişag Sunamiteanca lui Adonia, fratele tău, de femeie!».

22. Atunci a răspuns regele Solomon şi a zis mamei sale: «Dar de ce ceri tu pe Abişag Sunamiteanca pentru Adonia? Cere atunci pentru el şi domnia, căci el este fratele meu cel mai mare şi cu el este preotul Abiatar şi tot cu el este prieten şi Ioab, fiul Ţeruiei, mai-marele oştirii!».

23. Apoi s-a jurat regele Solomon pe Domnul, zicând: «Aşa rău să-mi dea mie Dumnezeu şi încă şi altele să mă ajungă, dacă n-a grăit Adonia cuvântul acesta împotriva vieţii mele.

24. Dar acum, viu este Domnul, Care m-a socotit pe mine vrednic de cinste şi m-a aşezat pe tronul lui David, tatăl meu, şi mi-a zidit casă precum a grăit el; Adonia chiar astăzi va muri».

25. Şi a trimis regele Solomon pe Benaia, fiul lui Iehoiada, care fără de milă l-a lovit pe acela şi a murit Adonia în ziua aceea.

26. Iar lui Abiatar preotul, regele i-a zis: «Să pleci la Anatot, la moşia ta; căci şi tu eşti vrednic de moarte; dar acum nu te voi omorî, căci ai purtat chivotul Domnului Dumnezeu înaintea lui David, tatăl meu şi ai suferit şi tu ce a suferit tatăl meu».

27. Şi l-a îndepărtat Solomon pe Abiatar de la preoţia Domnului, ca să se împlinească cuvântul Domnului care l-a grăit pentru casa lui Eli în Şilo.

28. Vestea aceasta a ajuns până la Ioab, fiul Ţeruiei, fiindcă şi Ioab se dăduse de partea lui Adonia şi nu de partea lui Solomon şi a fugit Ioab la cortul Domnului şi s-a apucat cu mâinile de coarnele jertfelnicului.

29. Şi i s-a spus regelui Solomon, zicând: «Iată Ioab a fugit la cortul Domnului şi iată s-a apucat cu mâinile de coarnele jertfelnicului. Şi a trimis Solomon la Ioab să-i zică: «Ce ți-am făcut de ai fugit la jertfelnic?». Şi a răspuns Ioab: «M-am temut de faţa ta şi am fugit la Domnul». Şi a trimis Solomon pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicând: «Mergi, omoară-l şi-l îngroapă!».

30. Şi s-a dus Benaia, fiul lui Iehoiada, la Ioab, la cortul Domnului, şi i-a zis: «Aşa zice regele: Să ieşi!». Şi a zis Ioab: «Nu ies, pentru că vreau să mor aici!». Și s-a întors Benaia, fiul lui Iehoiada şi a spus de aceasta regelui, zicând: «Aşa a zis Ioab şi aşa mi-a răspuns!».

31. Iar regele i-a zis: «Du-te şi fă-i aşa cum a zis; omoară-l şi-l îngroapă. Şi ia de pe mine şi de pe casa tatălui meu sângele nevinovat vărsat de Ioab.

32. Să-i întoarcă Domnul pe capul lui sângele nedreptăţii lui, pentru că a ucis pe doi bărbaţi nevinovaţi şi mai buni decât el, omorându-i cu sabia, fără de ştirea tatălui meu, David: pe Abner, fiul lui Ner, mai-marele oştirii lui Israel, şi pe Amasa, fiul lui Ieter, mai marele oştirii lui Iuda.

33. Pe capul lui şi pe capul seminţiei lui în veci să se întoarcă sângele lor; iar David şi seminţia lui şi casa lui şi tronul lui să aibă în veci pace de la Domnul!».

34. Şi s-a dus Benaia, fiul lui Iehoiada şi a lovit pe Ioab şi l-a omorât; şi a fost înmormântat la casa lui, în pustiu.

35. Iar regele Solomon a pus în locul lui peste oştire pe Benaia, fiul lui Iehoiada. Cârmuirea regatului era însă la Ierusalim; iar mai mare peste preoţi, în locul lui Abiatar, regele a pus pe Ţadoc preotul. Solomon, fiul lui David, a domnit peste Israel şi Iuda, în Ierusalim. Şi a dat Domnul lui Solomon înţelepciune şi pricepere foarte mare şi cunoştinţe multe, ca nisipul de pe ţărmul mării. Și Solomon a avut înţelepciune mai presus de înţelepciunea tuturor fiilor Răsăritului şi de înţelepciunea tuturor înţelepţilor egiptenilor. El a luat pentru sine pe fiica lui Faraon şi a adus-o în cetatea lui David, până ce a terminat de zidit casa sa şi, mai întâi, templul Domnului şi zidul dimprejurul Ierusalimului; în şapte ani a făcut acestea şi le-a isprăvit. Solomon a avut şaptezeci de mii de oameni salahori optzeci de mii de tăietori de piatră în munte. El a făcut marea şi postamentele şi spălătoriile cele mari, stâlpii, fântâna cea din curte şi marea de aramă; şi a zidit el cetăţuia şi întăriturile ei şi a împărţit cetatea lui David. Atunci fiica lui Faraon a trecut din cetatea lui David în casa sa pe care i-o zidise el; tot atunci a zidit Solomon zidul dimprejurul cetăţii. Şi aducea Solomon de trei ori pe an arderi de tot şi jertfe de pace pe jertfelnicul pe care-l făcuse Domnului; şi săvârşea la el şi tămâieri înaintea Domnului. Şi a isprăvit zidirea templului. La lucrările lui Solomon erau trei mii şapte sute de ispravnici mari care conduceau poporul ce făcea lucrul. Şi a zidit el Asurul, Magdinul, Gazerul, Bet-Horonul de Sus şi Valatul. Dar aceste cetăţi le-a zidit el după ce a făcut templul Domnului şi zidul dimprejurul Ierusalimului. Încă din timpul vieţii sale, David poruncise lui Solomon, zicând: «Iată, ai pe Şimei, fiul lui Ghera, fiul lui Ieminie, din Bahurim; el m-a blestemat cu greu blestem, în ziua când m-am dus la Mahanaim; dar el mi-a ieşit în cale la Iordan şi eu m-am jurat pe Domnul faţă de el, zicând: Nu te voi mai ucide cu sabia! Tu însă să nu-l laşi nepedepsit; căci eşti bărbat înţelept şi ştii ce să faci cu el, ca să-i cobori cărunteţea lui cu sânge în casa morţilor».

36. Şi trimiţând regele, a chemat pe Şimei şi i-a zis: «Fă-ţi casă în Ierusalim şi trăieşte aici şi de aici să nu mai ieşi.

37. Dar să ştii că în ziua în care vei ieşi şi vei trece pârâul Chedron, numaidecât cu moarte vei muri. Sângele tău va fi asupra capului tău!».

38. Şi a zis Şimei regelui: «Bine, cum a poruncit domnul meu regele, aşa va face robul tău». Şi a trăit Şimei în Ierusalim multă vreme.

39. Iar peste trei ani s-a întâmplat că au fugit doi robi de la Şimei la Achiş, fiul lui Maaca, regele Gatului. Şi i s-a spus lui Şimei: «Iată, robii tăi sunt la Gat».

40. Şi sculându-se Şimei şi punând şaua pe asinul său, a plecat la Gat, la Achiş, ca să-şi caute robii săi. Şi s-a întors Şimei şi a adus robii săi de la Gat.

41. Dar, spunându-i-se lui Solomon că Şimei a mers din Ierusalim până la Gat şi că s-a întors, a trimis regele şi a chemat pe Şimei şi i-a zis:

42. «Nu m-am jurat eu, oare, pe Domnul către tine şi nu ţi-am spus eu, oare, înainte, zicând: Să ştii că în ziua în care vei ieşi din Ierusalim şi te vei duce undeva, numaidecât vei muri? Şi tu mi-ai spus: Bine!

43. De ce n-ai păzit legea pe care ţi-am dat-o înaintea Domnului cu jurământ?».

44. Apoi a mai zis regele către Şimei: «Tu ştii şi ştie şi inima ta tot răul pe care l-ai făcut tatălui meu David; să se întoarcă asupra capului tău răutatea ta!

45. Iar regele Solomon să fie binecuvântat şi tronul lui David să fie neclintit înaintea Domnului în veci!».

46. Şi a poruncit regele lui Benaia, fiul lui Iehoiada; şi el s-a dus şi a lovit pe Şimei şi acela a murit.

Capitole:12345678910111213141516171819202122