Cartea a treia a Regilor – Capitolul 21
Capitole:12345678910111213141516171819202122
1. Iar după aceasta iată ce s-a mai întâmplat: Nabot Izreeliteanul avea în Izreel o vie lângă curtea lui Ahab, regele Samariei.
2. Şi a grăit Ahab cu Nabot şi a zis: «Să-mi dai mie via ta, ca să-mi fac din ea o grădină de verdeţuri, căci e aproape de casa mea; iar în locul ei îţi voi da o vie mai bună decât aceasta, sau dacă îţi convine mai bine, îţi voi da argint cât preţuieşte ea».
3. Nabot însă a zis către Ahab: «Să mă ferească Dumnezeu să-ţi dau eu moştenirea părinţilor mei!».
4. Şi a venit Ahab acasă trist şi mânios pentru cuvântul pe care i-l spusese Nabot Izreeliteanul, zicând: Nu-ți dau moştenirea părinţilor mei. Şi cu duhul tulburat, s-a culcat în patul său, s-a întors cu faţa la perete şi n-a mâncat.
5. Atunci a intrat Izabela, femeia lui la el şi i-a zis: «De ce este întristat duhul tău şi nu mănânci?».
6. Iar el a zis: «Când am vorbit cu Nabot Izreeliteanul şi i-am zis: Dă-mi via ta pe bani, sau dacă vrei, să-ți dau altă vie în locul ei, el a zis: Nu-ţi dau via mea, că este moştenirea părinţilor mei».
7. A zis Izabela, femeia lui: «Ce cârmuire ar mai fi în Israel, dacă tu ai face tot aşa? Scoală, mănâncă şi fii cu voie bună, că via lui Nabot Izreeliteanul ţi-o dau eu!».
8. Apoi ea a scris scrisori în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu inelul lui şi a trimis aceste scrisori la bătrânii şi la fruntaşii din cetatea lui Nabot, care locuiau cu el acolo.
9. În scrisori însă ea scria aşa: «Vestiţi tuturor să postească post şi puneţi pe Nabot înaintea poporului.
10. Şi aduceţi doi oameni netrebnici să mărturisească împotriva lui şi să spună: Ai hulit pe Dumnezeu şi pe rege; şi apoi să-l scoateţi afară şi să-l ucideţi cu pietre şi aşa să moară».
11. Şi au făcut bărbaţii cetăţii lui Nabot, bătrânii şi fruntaşii care locuiau cu el în cetate, aşa cum le poruncise Izabela şi cum era scris în scrisorile trimise de ea lor:
12. Au vestit post tuturor şi au pus pe Nabot înaintea poporului.
13. Atunci au ieşit doi oameni ticăloşi şi au stat împotriva lui Nabot şi au mărturisit aceşti oameni răi în faţa poporului şi au zis: «Nabot a hulit pe Dumnezeu şi pe rege». Iar ei l-au scos afară din cetate şi l-au bătut cu pietre şi a murit.
14. Apoi au trimis la Izabela să-i spună: «Nabot a fost omorât cu pietre».
15. Auzind Izabela că Nabot a fost bătut cu pietre şi a murit, a zis către Ahab: «Scoală şi ia în stăpânire via lui Nabot Izreeliteanul, care n-a vrut să ţi-o vândă cu bani; că Nabot nu mai trăieşte, ci a murit!».
16. Când a auzit Ahab că Nabot Izreeliteanul a fost ucis, şi-a rupt hainele sale, s-a îmbrăcat cu sac, şi apoi s-a sculat Ahab ca să se ducă la via lui Nabot Izreeliteanul şi să o ia în stăpânire.
17. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie Tesviteanul:
18. «Scoală şi ieşi în întâmpinarea lui Ahab, regele lui Israel, care este în Samaria, că iată acum e la via lui Nabot, unde s-a dus ca să o ia în stăpânire,
19. Şi spune-i: Aşa grăieşte Domnul: Ai ucis şi vrei încă să intri în moştenire? Şi să-i mai spui: Aşa zice Domnul: În locul unde au lins câinii sângele lui Nabot, acolo vor linge câinii şi sângele tău!».
20. Şi a zis Ahab către Ilie: «M-ai aflat, duşmanule, şi aici!». Iar el a zis: «Te-am aflat, căci te-ai încumetat să săvârşeşti fapte nelegiuite înaintea ochilor Domnului şi să-L minţi.
21. Aşa zice Domnul: «Iată voi aduce peste tine necazuri şi te voi mătura şi voi stârpi din ai lui Ahab pe cei de parte bărbătească, fie rob, fie slobod, în Israel;
22. Şi voi face cu casa ta cum am făcut cu casa lui Ieroboam, fiul lui Nabat, şi cu casa lui Baeşa, fiul lui Ahia, pentru fărădelegea cu care M-ai mâniat şi ai dus pe Israel în păcat».
23. Asemenea şi pentru Izabela a grăit Domnul: «Câinii vor mânca pe Izabela pe zidul Izreelului.
24. Cine va muri din ai lui Ahab în cetate, pe acela câinii îl vor mânca, iar cine va muri în câmp, pe acela păsările cerului îl vor mânca;
25. Căci n-a fost încă nimeni ca Ahab, care să se încumete a săvârşi fapte urâte înaintea ochilor Domnului, la care l-a împins Izabela soţia sa.
26. S-a purtat rău ca un ticălos, urmând după idoli, cum au făcut amoreii pe care Domnul i-a izgonit de la faţa fiilor lui Israel».
27. Când a auzit Ahab toate cuvintele acestea, a început să plângă, şi-a rupt hainele sale, s-a îmbrăcat peste trupul său cu sac, a postit şi a dormit în sac şi a umblat trist.
28. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie Tesviteanul, pentru Ahab, şi a zis Domnul:
29. «Vezi cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Fiindcă s-a smerit înaintea Mea, de aceea nu voi aduce necazurile în zilele lui, ci în zilele fiului lui voi aduce necazurile peste casa lui!».
