Plecăm spre Mănăstirea Vatopedu şi Chilia Sfântul Ipatie, a treia chilie românească din vatra acestei mari Lavre. Părinţii de la cele două chilii ne petrec pe cale. Poteca trece pe lângă malul înalt al Mării Egee. Este o dimineaţă de septembrie senină şi binecuvântată. În zare se înalţă spre cer turlele Mănăstirii Vatopedu. Ne des­părţim de părinţii noştri athoniţi cu lacrimi în ochi.

Trecem prin faţa mănăstirii şi urcăm uşor pe valea însorită a unui pârâu. După o jumătate de ceas ajungem la Chilia Sfântului Ipatie, aşezată pe un mic platou în­conjurat de pomi şi viţă-de-vie. Chilia aceasta a fost cumpărată pe la jumătatea secolului XIX de către ieromonahul Orest Baldovin, ucenicul Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica. El a fost primul egumen şi adevă­ratul ctitor al acestei chilii cu hramul Sfântul Mucenic Ipatie. Tot egumenul Orest Baldovin formează aici o obşte de până la 12 călugări, majoritatea ardeleni.

De peste 40 de ani, superiorul acestei chilii este venerabilul arhimandrit Dometie Trihenea, originar din Tilişca Sibiului. În prezent, obştea Chiliei Sfântul Ipatie este for­mată din trei părinţi: arhimandritul Dometie Trihenea, în vârstă de peste 80 de ani, protosinghelul Ilarion Lupaşcu, din Mănăstirea Cernica, în vârstă de 60 de ani şi monahul Ilarion Dincă, din Mănăstirea Sihăstria, în vârstă de 42 ani.

Intrăm în curtea chiliei şi ne închinăm în biserică. Apoi stăm de vorbă cu părinţii ascultători. Ei ne spun că bătrânul egumen este bolnav în pat. Suntem conduşi până la chilia lui. Îi sărutăm mâna şi-i cerem binecuvântare. Cine ştie dacă îl mai vedem vreodată.

— Domnul şi Maica Domnului să vă binecuvânteze, părinţilor! Tare mă bucur că aţi venit până la noi şi m-aţi cercetat în boală. De acum mă cheamă Dumnezeu la El! Am peste 80 de ani, din care 65 i-am trăit în Sfântul Munte. M-am silit după putere să fac voia lui Dumne­zeu, să-mi păzesc conştiinţa curată şi să slujesc cele sfinte cu mare evlavie şi smerenie. Acum aştept să merg la Hristos, ca să dau răspuns de toate câte am făcut! Rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru mine să-mi dăruiască iertare de păcate, sfârşit creştinesc şi veşnică odihnă.

— Ce sfat lăsaţi după plecarea din trup ucenicilor sfinţiei voastre?

— Să trăiască în deplină dragoste unii cu alţii, să aibă răbdare în ispite, să iubească rugăciunea şi smere­nia şi să se roage pentru mântuirea sufletului meu.

— Ce cuvânt de folos trimiteţi în ţară părinţilor şi credincioşilor care vă cunosc?

— Să se roage mai mult, să se împace unul cu altul, să aibă răbdare în necazurile vieţii, să iubească slujbele Bisericii, cărţile sfinte şi milostenia şi să asculte de păstorii lor sufleteşti ca să nu cadă din dreapta credinţă. Apoi să fugă până la moarte de aceste păcate cumplite: necredinţa, uciderea de copii, desfrânarea şi beţia, care stăpânesc astăzi în lume. De vor face aşa, vor primi îndoit dar de la Dumnezeu şi mântuire a sufletului. O, Românie, ţara mea! O, popor binecuvântat! Toată viaţa m-am rugat pentru mântuirea fiilor tăi! Acum eu mă duc la Hristos şi te binecuvântez în numele Preasfintei Treimi, să fie mila şi darul lui Dumnezeu îndoit peste fiii şi fiii fiilor tăi şi să rămâi în veci statornică în credinţă şi iubitoare de Hristos! De vei face aşa, niciun neam nu te va robi şi vei fi cinstită pe pământ şi vei afla milă şi iertare în ziua cea mare a judecăţii pe care o aşteptăm! Amin! Amin!

Facem rugăciune împreună cu părinţii şi cântăm axionul Maicii Domnului. Apoi sărutăm mâinile părintelui Dometie, luăm binecuvântare şi plecăm.

(Protosinghel Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Locurile Sfinte, editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1992, pp. 438-440)