„Comuniunea sfinților întărește unitatea noastră de cuget și simțiri, unitatea noastră de neam”

 

Bucuria și binecuvântarea pe care ni le aduce sărbătoarea Bunei Vestiri sunt sporite de bucuria și binecuvântarea canonizării Sfântului Iosif cel Milostiv și a Sfântului Gheorghe Pelerinul, ca sfinți mijlocitori în fața tronului Preasfintei Treimi.

Importanța canonizării sfinților și mai ales a acestui moment de 25 martie, în contextul în care peste două zile, pe 27 martie, vom serba 100 de ani de la unirea cu

Sfântul Apostol Pavel, în epistola către Coloseni, spune „Căci am auzit despre credinţa voastră în Hristos Iisus şi despre dragostea ce aveţi către toţi sfinţii”.

Astăzi am făcut proclamarea canonizării unui mitropolit și a unui mirean, a unui credincios simplu, laic. Cea mai înaltă treaptă de demnitate în Biserică nu este una administrativă, ci treapta sfințeniei și la această sfințenie sunt chemați toți oamenii, indiferent de rangul și slujirea pe care o au. Sunt uniți prin aceeași credință și prin aceeași viețuire sfântă.

Bucuria și binecuvântarea pe care ni le aduce sărbătoarea Bunei Vestiri sunt sporite de bucuria și binecuvântarea canonizării Sfântului Iosif cel Milostiv și a Sfântului Gheorghe Pelerinul, ca sfinți mijlocitori în fața tronului Preasfintei Treimi.  

Acești doi sfinți arată în mod simbolic comuniunea spirituală a românilor viețuind în provincii diferite, dar uniți prin aceeași credință și iubire de neam. Priviți împreună, acești doi sfinți ne arată lumina Evangheliei lui Hristos, care a rodit în poporul român al lui Hristos aceste raze și chipuri de lumină.

Ei au sfințit timpul și comuniunea între generații, pentru că în ei Iisus Hristos, ieri și azi și în veci, este Același. Se adaugă celor peste 100 de sfinți străromâni și români ai Bisericii Ortodoxe Române, astfel încât  nu există nici o lună în calendar în care să nu fie pomeniți sfinți români.

Poporul nostru cunoaște și se bucură că are mai mulți mijlocitori și rugători pentru el în fața tronului Preasfintei Treimi.

Cuvântul „sfințenie” și adjectivul „sfânt” și verbul „a sfinți” sunt limbajul cel mai specific și mai popular al Bisericii Ortodoxe. Într-un sens general, Biserica dreptmăritoare este sfântă și sfințitoare.

Cu toate acestea, când ne întrebăm ce este sfințenia în sine, răspunsul nu este ușor de găsit.

Ea poate fi descrisă doar în manifestările ei, în rodirile ei, însă nu poate fi definită în esența ei. Sfințenia se manifestă în lumea aceasta în creația lui Dumnezeu, dar nu izvorăște din lumea aceasta, ci din Dumnezeu.

De aceea tot ceea ce apare ca sfânt sau sfințenie în lumea creată își are izvorul unic în Dumnezeu Creatorul, Singurul Sfânt în Sine și prin Sine.

Dumnezeu, unicul izvor al sfințeniei, împărtășește sfințenia sa oamenilor pe măsura ce ei împlinesc cuvântul Lui în viața lor.

Biserica lui Hristos Cel Răstignit și Înviat, întemeiată de El prin lucrarea Sa mântuitoare (...), este în același timp experiența căutării sfințeniei și a primirii sfințeniei prin oameni.

Sfinții sunt prietenii cei mai apropiați ai lui Dumnezeu și cei mai rugători dintre oameni. Sfântul este purtătorul iubirii lui Dumnezeu pentru oameni și sălașul Duhului Sfânt.

Biserica Ortodoxă cinstește pe sfinți, întrucât recunoaște în ei prezența harului Domnului Hristos și împărtășirea Sfântului Duh și iubirea lui Dumnezeu Tatăl.

În raport cu lumea, Dumnezeu nu este minunat trăind într-o singurătate sau izolare veșnică, ci este minunat întru sfinții lui, adică în comuniunea celor care se împărtășesc și se bucură în slava Sa.

Sfințenia este viața adevărată a omului sau împlinirea umanului. Noi toți suntem chemați la viețuire sfântă: „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este”. Toți oamenii sunt chemați să devină sfinți, însă devin sfinți numai cei care răspund chemării lui Dumnezeu și cultivă comuniunea cu Dumnezeu.

În fața tentației de a aduna averi materiale, sfinții ne învață să practicăm milostenia, să descoperim forța spirituală de a fi darnici și milostivi, ca și Dumnezeu Cel Milostiv, să aflăm iubirea smerită a lui Dumnezeu pentru toți oamenii.

Viața sfinților este icoană a vieții creștine. „Sfinții sunt cu adevărat vii, iar vii cu adevărat sunt numai sfinții.” Întrucât fără sfințenie nimeni nu va vedea pe Dumnezeu, nici fără sfinți nimeni nu va înțelege pe deplin ce este Biserica.

Să ne rugăm sfinților moldoveni  recent canonizați, tuturor sfinților neamului românesc și tuturor sfinților Bisericii Ortodoxe universale să ne lumineze mintea, să ne încălzească inima și să ne întărească voința pentru a iubi mai mult pe Hristos și Biserica Sa, în lumina, pacea și bucuria Preasfintei Treimi.

Comuniunea sfinților întărește unitatea noastră de cuget și simțiri, unitatea noastră de neam.

Să avem totdeauna bucuria comuniunii, spre slava lui Dumnezeu și a sfinților! Amin!

(fragmente din cuvântul Părintelui Patriarh Daniel la Proclamarea canonizării Sfântului Iosif cel Milostiv și a Sfântului Gheorghe Pelerinul)

De la același autor

Ultimele din categorie