evanghelie

Postul, temelia tuturor virtuților

Nevoința postului nu ține doar de trup; ea e folositoare și trebuincioasă în primul rând pentru minte și pentru inimă.

Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești (Matei 14, 14-22)

Salvarea din sărăcie și mizerie a unei țări începe prin măsurarea forței dinlăuntrul comunității dispusă să dăruiască celuilalt siguranța prieteniei ce înmulțește pâinea și peștele. Care face din nimic hrană. Cum ne povesteau odinioară bunicii că bunicii lor făceau din nimicul sărăciei lor o sărbătoare invidiată de cele mai fastuoase mese seniorale. Pentru că masa nu este despre mâncare. Ci despre oameni!

Pelerinajul Moşului Gheorghe Lazăr în Ţara Sfântă

„Să ştii, frate, că tu nu eşti chemat să fii călugăr, dar vei duce o nevoinţa mai grea decât a unui călugăr. Că vei trăi mergând din loc în loc, în rugăciune, în post şi în multă lipsă. Dar, de vei avea neîncetat mintea la Dumnezeu, darul Lui va fi cu tine şi vei birui toate ispitele vrăjmaşului. Avere pe pământ să nu-ţi aduni; pe călugări şi pe preoţi să-i cinsteşti, pe mireni să-i sfătuieşti, pe săraci cât poţi să-i ajuţi, în biserici ziua şi noaptea să te rogi, şi aşa te vei mântui.”

Normalitatea minunilor și anormalitatea eternelor „vești noi”

În ciuda bolilor, veștilor de războaie, nenorociri și cataclisme, în ciuda eternului schimbător vestit de „breaking news”-urile veșnic noi, dar și veșnic uitate, totuși chiar simpla propovăduire a Evangheliei prin săvârșirea regulată a Sfintelor Liturghii în bisericile din orașe și sate, prin respectarea posturilor, rânduielilor, trăirea bucuriilor și momentelor de tristețe din viața fiecărui om și fiecărei comunități, au menirea de a ni-L face pe Dumnezeu prezent în mod constant în viața noastră.

Cu domnul demonilor scoate pe demoni (Matei 9, 27-35)

Nu cu demonii ne ține Hristos uniți. Cei uniți prin demoni îi auziți și, culmea, îi ascultați fără să crâcniți deși vedeți minciuna, auziți cuvintele înșelătoare și jignitoare la tot ceea ce înseamnă viață. Poate dacă am fi mai atenți la dragostea lui Dumnezeu orbii și muții și șchiopii și bolnavii iremediabil ar avea ajutor în vindecare și de la noi, cei care ar trebui să-i ospețim în iubirea noastră. Ca oamenii lui Dumnezeu. care nu, nu cu demonii ne ține uniți. Ci cu marea și inegalabila Sa iubire.

Plecarea Moşului Gheorghe Lazăr la Ierusalim

Dorind foarte mult să se închine la Mormântul Domnului, în primăvara anului 1884 şi-a pus Evanghelia şi Psaltirea în traistă, şi-a lăsat casa în rânduială, a luat toiagul în mână şi a plecat la Ierusalim. Iar când a ajuns la Sfântul Mormânt, s-a rugat cu atâta credinţă şi lacrimi, că i-a uimit pe toţi.

Creştinismul orb şi mut

De această orbire e absolut necesar să ne vindece Dumnezeu, de orbirea noastră faţă de cuvântul lui Dumnezeu, de gândurile şi făgăduinţele Sale. Şi mai ales faţă de Împărăţia Sa.

Părintele Patriarh Daniel: „Iisus Hristos apără, salvează și înalță demnitatea persoanei care trece prin suferință și ajunge la pocăință”

În cuvântul rostit duminică în Paraclisul Reşedinţei Patriarhale, Patriarhul României a subliniat că Domnul Iisus Hristos „apără, salvează și înalță demnitatea persoanei care trece prin suferință și ajunge la pocăință şi prin pocăinţă se întăreşte în credinţă”.

Cugetele rele permanentizează boala. Dimpotrivă, iertarea o alungă

În manifestarea iubirii Sale, Hristos refuză să se încadreze în reguli și tipare, căci în dragoste nu poate fi greșeală. De aceea suntem îndreptățiți să credem că și printre noi, creștinii de rând, sunt unii care pot primi, de la Dumnezeu, asemenea puteri vindecătoare, dacă nu cugetă cele rele în inimile lor. Adică, asemănându-se Creatorului și Mântuitorului în dragostea curată. Lăsând răul deoparte, am putea ajunge să iertăm păcatele cu o astfel de naturalețe, lejeritate și putere, asemenea unui medic experimentat, care vindecând un pacient, îi spune semnându-i fișa de externare din spital: „scoală-te, tratamentul s-a încheiat, ești sănătos și poți pleca acasă la ai tăi”.

Între hulă și iertare

Dragostea sinceră pentru aproapele, însoțită de rugăciune, Îl sensibilizează pe Dumnezeu. Căci minunea nu se petrece nici din pricina credinței slăbănogului, nici din cauza suferinței sale. Ci pentru dragostea prietenilor.

Pagini