Ev. Matei 13, 10-23

 

În vremea aceea, apropiindu-se de Iisus, ucenicii I-au zis: De ce le vorbeşti lor în pilde? Iar El, răspunzând, le-a zis: Pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, pe când acelora nu li s-a dat. Căci celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel care nu are, şi ce are i se va lua. De aceea le vorbesc în pilde, ca, văzând, să nu vadă şi, auzind, să nu audă, nici să înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă. Şi se împlineşte cu ei prorocia lui Isaia, care zice: «Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea. Căci inima acestui popor s-a învârtoșat și cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înțeleagă şi să se întoarcă, şi Eu să-i tămăduiesc pe ei». Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud. Căci adevărat grăiesc vouă, că mulţi proroci şi drepţi au dorit să vadă cele ce priviţi voi, şi n-au văzut, şi să audă cele ce auziţi voi, şi n-au auzit. Voi, deci, ascultaţi pilda semănătorului: De la oricine aude cuvântul Împărăţiei şi nu-l înţelege, vine cel viclean şi răpeşte ce s-a semănat în inima lui; aceasta este sămânţa semănată lângă drum. Cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul şi îndată îl primeşte cu bucurie, dar nu are rădăcină în sine, ci ţine până la o vreme și, întâmplându-se strâmtorare sau prigoana pentru cuvânt, îndată se smintește. Cea semănată în spini este cel care aude cuvântul, dar grija acestei lumi şi înşelăciunea avuţiei înăbușă cuvântul şi îl fac neroditor. Iar sămânţa semănată în pământ bun este cel care aude cuvântul şi-l înţelege, deci care aduce rod și face: unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci.