Ev. Matei 8, 14-23

 

În vremea aceea, venind în casa lui Petru, Iisus a văzut pe soacra acestuia zăcând şi aprinsă de friguri; şi s-a atins de mâna ei, iar frigurile au lăsat-o îndată, şi s-a sculat şi îi slujea Lui. Făcându-se seară, au adus la El mulţi îndrăciţi şi a scos duhurile numai cu cuvântul şi pe toţi bolnavii i-a tămăduit, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul Isaia, care zice: Acesta neputinţele noastre a luat şi bolile noastre le-a purtat. Văzând mult popor ămprejurul Său, Iisus a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării. Atunci a venit la El un cărturar şi I-a zis: Învăţătorule, voiesc să Te urmez oriunde vei merge. Dar Iisus i-a răspuns: vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde să-şi plece capul. Un altul dintre ucenici Săi I-a zis: Doamne, dă-mi voie să mă duc întâi să îngrop pe tatăl meu. Iisus însă i-a zis: vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape pe morţii lor. Şi intrând El în corabie, ucenicii Lui au mers după Dânsul.