Mănăstirea Sfântului Neofit din Pafos - Insula Cipru

Desfrânarea și orice păcat ne desparte de Dumnezeu

Curvie este orice cuget mândru care ne desparte de Dumnezeu. Căci nici îngerii cei căzuți, nici Adam, nici Cain nu au căzut în curvie prin femeie, ci unii au făcut pe egalii lui Dumnezeu prin curvia cugetului mândru, iar Cain a fost orbit de pizma împotriva fratelui său.

„De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în Împărăția Cerurilor” – tâlcuire de la Sfântul Neofit Zăvorârul

Pe prunc nu-l desfată nici împodobirea veșmintelor, nici goliciunea nu poate să-l rușineze pe el. Sărăcia și bogăția le are ca pe nimic, iar păcate sau fapte de rușine nici nu știe să facă, aurul și argintul și pietrele prețioase și orice altceva le socotește de asemenea ca fiind printre cele mai de necinste și nici nu deosebește prietenul de dușman, și nici pe cel ce-l lovește sau ocărăște nu-l socotește mai mic decât cel ce-l laudă.

Să voim din tot sufletul mântuirea noastră

Să voim așadar și noi din tot sufletul mântuirea noastră, precum a voit-o și Acela cu iubire de oameni și pentru care a arătat multă pogorâre.

Sfântul Ioan cel Milostiv și minunea cu vasele pline de aur

Atunci poruncește patricianul celor care-l escortau, zicând să lase bisericii numai o sută de litre de aur, iar pe celelalte să le ia pe toate. Dar pe când coborau cei care purtau acestea, se întâlnesc cu alții care urcau la patriarh, niște bărbați care aduceau măritului vase cu miere, pe unele era scris „din mierea cea dintâi”, iar pe celelalte „fără fum”, și aceste înscrisuri citindu-le patricianul, i-a cerut patriarhului să-i aducă și lui unul dintre vase.

Sfântul Ierarh Nicolae – „mucenic cu voia”

După ce împărații cei nelegiuiți Dioclețian și Maximian au fost predați unei morți vrednice de ei și după ce au fost duși în soborul diavolesc tovarăș lor, a înălțat Domnul cornul Ortodoxiei pentru poporul Său, pe Constantin cel Mare, prin care toți creștinii fiind sloboziți, a fost eliberat împreună cu ei și marele Nicolae „mucenic cu voia” și încununat fără sânge arătându-se turmei și tronului lui ca un dar preaînalt dăruit de Dumnezeu.

Sfântul Ierarh Nicolae şi untdelemnul vrăjit al Artemidei

„Ulciorul pe care vi l-a dat vouă rătăcita Artemis aruncați-l în mare ca să aflați vicleșugul lui”. Iar ei făcând ce li s-a poruncit, s-a împânzit cam cincisprezece stadii în mare spurcatul acela untdelemn vrăjit, iar apele s-au aprins cu fum și multă duhoare. Iar bărbații ancorând în portul Andriaki au povetit minunea în tot ținutul și s-au mirat toți de străina minune.

Sfântul Ierarh Nicolae ajută la îndreptarea unui hoț

Cel care a furat s-a umflat în noaptea aceea din cap până în picioare, că puțin a lipsit să nu i se dezrădăcineze și unghiile și pântecele să i se crape. În multă confuzie fiind și multă îngrijorare, apărându-i sfântul, zice către el: „De te-ai fi săturat, o, nenorocitule, să furi ale mele, dar pentru ce ai luat și pe cele ale monahului și acela acum ca un băietan bate căruntețile mele și încă mă amenință să mă mai bată?”. Iar acela: „Sfinte al lui Dumnezeu, dau îndărăt toate, numai miluiește-mă!” și se duce la locul în care a ascuns cele furate și le aduce pe toate în biserica Sfântului Nicolae.

Sfântul Ierarh Nicolae – mare făcător de minuni

În fața Bisericii Sfântului Sion era un munte pietros și adunând sfântul tăietori în piatră, au tăiat pietrele făcând locul larg. Și odată, având dreptul a pleca departe pentru o treabă zice fraților: Să dăm drumul tăietorilor până ce mă voi întoarce și eu. Dar un frate, pe nume Artemas a zis: dar nu putem și noi să conducem lucrarea și pe tăietori? Nu, zice sfântul, căci mie mi-a dat Dumnezeu puterea asupra acestor pietre, nu și vouă. Iar fratele acela de care am vorbit, Artemas, împotriva voii sfântului a trimis înapoi după tăietori a început lucrarea. Dar voind să rostogolească o piatră, aceasta a rămas nemișcată.

Sfântul Ierarh Nicolae îl redă pe Vasile printr-o minune părinților săi

„În seara asta, zice, pe când umpleam paharul cu vin la cină ca să-l dau stăpânului, nu știu cum am fost răpit pe sus până aici, precum vedeți.  Dar mie mi se părea că stau pe pământ, până ce tata m-a strigat, dar îl vedeam stând cu mine pe ocrotitorul nostru, dumnezeiescul Nicolae.”

Sfântul Nicolae vindecă un bolnav din naştere

„O, străină minune”! Căci în timp ce zăcea pe jos, și având o mână întinsă cu lumânarea, se desprinde scobitura genunchiului de coapsă și se întinde unul dintre picioarele lui. Și ridicându-se, a stat drept într-un picior și și-a înfipt lumânarea înaintea sfântului. Iar poporul, urmând să cânte privegherea, striga: „Doamne miluiește”.

Pagini