Vecernia Sfântului Ierarh Iacob Putneanul, Mitropolitul Moldovei

15 Mai
 

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne strigat-am..., stihirile pe 4, glasul 1, podobie: Ceea ce eşti bucuria...

Cum se arată primăvara peste pământ, înviind toată firea şi odrăslind bucurie, astfel slăvită prăznuirea ta de acum se arată creştinilor, cu miresme slăvite și cântări duhovniceşti, Iacob fericite, veselindu-ne (de două ori).

Pe Sfântul Iacob Putneanul, pe vasul harului, pe cel împreună ctitor cu Ştefan Voievod veniţi toti credincioşii să îl cinstim în cântări de laudă, că solitor se arată către Dumnezeu pentru cei ce îl cinstesc pe el. Cu netrupeştile cete veselindu-te acum și înălțând în ceruri întreita cântare Atotțiitorului Dumnezeu, nu-i uita, Ierarhe, pe cei ce săvârşesc cu evlavie preacinstită pomenirea ta.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Astăzi ne-a răsărit, ca un luceafăr al Zilei celei neînserate și ca o stea a Soarelui celui mare, minunatul Iacob ierarhul. Veniţi, dar, adunându-ne, cinstită prăznuirea lui să o săvârșim duhovnicește şi în cântări să-l lăudăm, că se roagă pururea pentru sufletele noastre.

Şi acum..., a praznicului

La Stihoavnă, Stihirile, glasul al 2-lea:

Podobie: Casa Efratului...

Luceafăr Putnei te-ai arătat, fericite, lumina Zilei neîn­serate strălucind-o cu sfântă prăznuirea ta.

Stih: Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă şi se vor veseli în aşternuturile lor.

Stând ca un Ierarh acum la tronul slavei, de la Domnul mijloceşte-ne iertare de păcate și milă, Sfinte Iacob.

Stih: Cântaţi Domnului cântare nouă, lauda Lui în adunarea celor cuvioşi.

Lăcaş al iubirii de oameni, întru Domnul, şi vas al înţelep­ciunii celei de sus te-ai arătat, Sfinte Iacob preaminunate.

Slavă...,

Părinte şi Fiule şi Duhule, Preasfântă Treime si Unime, pe cei ce cântă Ţie de-a puru­rea, miluiește-i.

Şi acum..., a praznicului, sau aceasta, asemenea:

Maica lui Dumnezeu, ceea ce România a doua ta grădină o ai numit, păzeşte-o pururea de cel viclean.

Troparul Sfântului, glasul al 3-lea:

Grija cea lumească lepă­dând şi viaţă pustnicească tră­ind, ca un bun păstor turma cea cuvântătoare a Moldovei ai păzit, pentru aceasta cu îngerii în ceruri te veseleşti, Sfinte Ierarhe Iacob, Arhiereul lui Hristos; roagă-te pentru sufle­tele noastre.

Slavă..., Şi acum..., a praznicului Ectenia şi Apolisul.

LA VECERNIA MARE

După Psalmul 103, se cântă Fericit băr­batul..., starea întâi.

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 8: Stihirile ierarhului, glasul al 2-lea, podobie: Când de pe lemn...

Astăzi prăznuire nouă şi slă­vită săvârșim la Putna, care ca soarele luminează mulţimile dreptcredincioşilor, pomeni­rea preabunului Ierarh, Sfân­tul Iacob, cel blând, răbdător şi râvnitor în Hristos, care se arată rugător preafierbinte către Dumnezeu pentru cei ce îl cinstesc cu evlavie.

Cetei Ierarhilor din cer, ca un Ierarh te-ai adăugat, preamilostiv și smerit, Marelui Arhiereu slujind în cele de jos, și cu cetele Sfinţilor acum, fericite, jertfa cea de laudă aduci Acestuia; deci, înaintea Lui mâinile ridicând cu îndrăznire, pentru noi mijloceşte, spre milostivire plecându-L.

Slujitor credincios te-ai făcut Celui ce pe Cruce de voie S-a răstignit pentru noi, însuţi răstignindu-te cu vie­ţuirea ta; că, urmând Aceluia în iubire de oameni, păstor sprijinitor te-ai arătat turmei cuvântătoare, Sfinte Iacob; pentru aceasta roagă-te lui Hristos să-i dăruiască iertare de greşeli, pururea din primejdii izbăvind-o.

Alte Stihiri, glasul al 4-lea, podobie: Ca pe un viteaz...

Răsădit la izvoarele cele vii ale harului, Sfinte, pom bun după roade te-ai arătat, şi întru Duhul ai odrăslit mlădițe vii pe Sila şi pe Natan şi pe blân­dul Paisie; cu aceştia acum, bucurându-te în ceruri, Sfinte, mijloceşte iertare celor ce săvârşesc pomenirea ta.

Cu zdrobirea de inimă ai zdrobit preacumplitele năvă­liri diavoleşti, Sfinte Iacob; şi, cu post nevoindu-te, ai stru­nit a trupului înclinare spre păcat, întărindu-te pururea de la Duhul Sfânt; de al Cărui har învredniceşte-i şi pe cei care îţi cântă, Sfinte, cu credinţă si cu dragoste.

După schimă Eftimie te-ai numit, pe deplin vădind ade­vărul lucrurilor cu numele; că dovedind bună inimă în toate ispitele, Părinte, ai veselit inimile credincioşilor prin cuvân­tul tău şi prin fapte, Sfinte Ierarhe, deci și inimile noastre cu harul tău veseleste-le.

Slavă..., glasul al 2-lea:

Mintea ta, cu voirile cele spre dumnezeieşti lucrări, prin credinţă fiind împodo­bită, de Dumnezeu înţelepţite, şi luminat îndumnezeită, preaslăvite, deși era întru muritoare şi stricăcioasă fiinţă, la nestricăciune a gândit, preaînţelepte, şi a câştigat strălu­cirea celor fără de trupuri, cu nepătimirea încununându-se. Pentru aceasta, Părinte Ierarhe Iacob, dobândind îndrăznire către Domnul, roagă-te puru­rea pentru cei ce cu credinţă cinstesc pomenirea ta.

Şi acum..., a praznicului

Vohod,

Lumină lină... Prochimenul zilei şi

Paremiile:

Din înţelepciunea lui Solomon, citire: (3:1-9)

Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu și chinul nu se va atinge de ele. În ochii celor nepricepuţi ei au părut că sunt morţi și a fost socotită nenorocire ieşirea lor și nimicire plecarea lor dintre noi, dar ei sunt în pace. Şi chiar dacă înaintea feţei oamenilor au pri­mit chinuri, nădejdea lor este plină de nemurire; şi, puţin fiind pedepsiţi, cu mari binefa­ceri vor fi dăruiţi, că Dumnezeu i-a încercat si i-a aflat vrednici de El. Ca aurul în topitoare i-a lămurit şi ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Şi în vremea cercetării lor vor străluci și vor fi ca scânteile ce aleargă pe mirişte. Judeca-vor neamuri şi vor stăpâni popoare şi Domnul va împărăţi peste ei în veci. Cei ce nădăjduiesc spre El vor înţelege adevărul şi credincioşii vor rămâne lângă El în iubire; că har și milă va dărui cuvioşilor Lui şi va purta grijă de aleşii Sai.

Din înţelepciunea lui Solomon, citire: (5:15 - 6: 3)

Drepţii în veci vor fi vii şi răsplata lor este întru Domnul, iar Cel preaînalt poartă grijă de ei. Pentru aceasta, vor primi împărăţia luminii şi cununa frumuseţii din mâna Domnului; căci cu dreapta Sa îi va acoperi şi cu braţul Său îi va ocroti. Va lua râvna Lui în loc de armă si va întrarma făptura spre izbândă asupra vrăjmaşilor. Îmbrăca-Se-va ca într-o platoşă cu dreptatea şi îşi va pune coif judecata cea nefățarnică.

Va lua cuvioșia ca pavăză nebiruită şi va ascuţi cumplita mânie ca o sabie; şi lumea va porni război împre­ună cu El asupra celor fără de minte. Ca nişte săgeţi bine îndreptate, fulgerele vor porni din nori, ca dintr-un arc bine încordat, și vor lovi la țintă. Și din mânia Sa, ca dintr-o praştie, va fi aruncat noian de grindină.

Se va întărâta asupra lor apa mării şi râurile îi vor îneca deodată. Va sta împotriva lor duhul Puterii şi ca o vijelie îi va risipi. Astfel, fărădelegea va pustii tot pământul şi răuta­tea va răsturna tronurile celor puternici. Auziţi, dar, împăraţi, şi înţelegeţi! Învăţaţi-vă jude­cători ai marginilor pământu­lui! Ascultaţi, cei ce stăpâniţi mulţimi și cei ce vă trufiți cu mulţimea popoarelor. Că de la Domnul s-a dat vouă stă­pânirea, şi puterea de la Cel preaînalt.

Din înţelepciunea lui Solomon, citire: (4: 7-15)

Dreptul, de va ajunge să se sfârșească, întru odihnă va fi. Că bătrânețea cinstită nu este cea dată de lungimea vieţii, nici nu se măsoară după numărul anilor. Ci căruntețea este, la oameni, înţelepciunea, iar vâr­sta bătrâneții este viața neîntinată. Ajungând plăcut lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit şi, fiindcă trăia între păcătoşi, l-a mutat.

Răpit a fost, ca nu cumva răutatea să-i schimbe gândul, nici înşelăciunea să nu îi amăgească sufletul. Că vraja răutății întunecă cele bune şi ameţeala poftei schimbă mintea cea fără de răutate. Ajungând în scurtă vreme la desăvârşire, dreptul a dobân­dit o viaţă împlinită, cum alţii n-au izbutit în ani îndelungaţi. Plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceasta, s-a grăbit să iasă din mijlocul răutăţii. Iar popoarele, văzând, n-au pri­ceput şi nici n-au pus în gând una ca aceasta: că har și milă va dărui Domnul aleşilor Lui și va purta grijă de cuvioşii Săi.

La Litie

Stihirile, glasul 1, însuşi-glasul:

Veselește-te în Domnul, fericită obşte a Mănăstirii Putna, și duhovnicește saltă și cântă; că astăzi ca o primăvară a venit la tine, cu minunata mireasmă a florilor Raiului și cu dumnezeieștile cântări cele de acolo, pomenirea Ierarhului Iacob, care ca o aleasă floare a înflorit și tuturor bună mireasmă a harului revarsă, veselind sufletele celor ce cu credinţă săvârsesc cinstită pomenirea sa.

Ca o albină neostenită, din florile dumnezeieştilor Scrip­turi adunând mierea cuvintelor celor de Dumnezeu insuflate, tuturor ai dăruit-o; și sufletele cele neînvățate luminându-le cu lumina cunoştinţei, pe calea vieţii le-ai îndreptat, ca să slăvească pe Cel în Treime slăvit, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Preasfântul Duh.

Glasul al 2-lea:

Cu toiagul dreptăţii şi al înţelepciunii păstorind, Ierarhe Iacob, și cu iubire de oameni sufletul punându-ţi pentru oile tale, jugul cel greu al dajdiei l-ai înlăturat, către jugul cel uşor al lui Hristos pe toţi îndreptându-i; şi buna-cuviință a casei Domnului iubind, ca un lucrător binecredincios în via Lui, cu timp şi fără timp, toate le-ai împlinit; pentru aceasta astăzi, ca pe un mare ocrotitor al Moldovei te cinstim cu dragoste.

Veniti, credincioşilor, să ne veselim duhovnicește și să cântăm lui Dumnezeu, Mântuitorului nostru, Celui ce minunat S-a arătat întru Sfinţii Săi, slăvind pe cei ce L-au slăvit; că astăzi Ştiutorul tainelor celor ascunse, ca pe o făclie purtătoare de lumină arată Bisericii pe bineplăcutul Său; care, de văpaia dragos­tei celei dumnezeieşti aprinzându-se, tuturor a strălucit cu lumina virtuţilor şi, alungând întunericul necunoștinței cu cuvântul şi cu fapta, pe toţi spre dorirea celor adevărate şi netrecătoare i-a îndreptat; către Care şi pe noi, prin prea­cinstită prăznuirea sa, astăzi îndreptându-ne, ne ridică a striga: împărate al veacurilor, pentru rugăciunile Ierarhului Tău, dă-ne nouă cunoștință adevărată, iertare de păcate şi mare milă.

Şi acum..., a praznicului

La Stihoavnă

Stihirile, glasul al 2-lea, podobie: Când de pe lemn ...

Crucea împăratului Hristos încă din pruncie, Părinte, luând pe umerii tăi, calea nevoinţelor ai străbătut-o deplin; şi de zba­terea cea de jos fugind, feri­cite, toate uneltirile lui Veliar le-ai stricat, la capătul doriri­lor, Sfinte, ajungând degrabă pe calea de Hristos lăsată, cea a dragostei.

Stih: Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă şi se vor veseli întru aşternuturile lor.

Scara Patriarhului Iacob urmând, slăvite Iacob, suişuri în inima ta ai pus; şi cu gândul lui Hristos îmbogăţindu-te, te-ai smerit, fericite, cum zice marele Pavel, nu rapire socotind bunul tău neam, bunule, pentru care astăzi în ceruri te-a preaînălţat Domnul slavei, cu cinste la Dânsul slăvindu-te.

Stih: Cântaţi Domnului cântare nouă, lauda Lui în adunarea Cuvioşilor.

Sfinte, vas curat te-ai arătat şi de bun folos, după Pavel, darurilor Duhului împărtăşindu-te, preaînţelepte, căci credinţa şi dragostea, nădej­dea şi pacea şi îndelunga-răbdare pururea lucrând, partea cea de-a dreapta măririi, cea pregătită nouă de Tatăl, astăzi o moşteneşti, fericite.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Bine, slugă bună şi credin­cioasă; bine, lucrătorule al viei Stăpânului; tu şi greutatea zilei ai purtat, tu şi talantul cel dat ţie l-ai înmulţit, şi pe cei ce au venit la tine nu i-ai pizmuit. Pentru aceasta porţile cerului ţie ţi s-au deschis; intră întru bucuria Domnului tău; și roagă-te pentru noi, fericite Iacob.

Şi acum..., a praznicului

La binecuvântarea pâinilor Troparul Sfântului (de două ori), glasul al 3-lea:

Grija cea lumească lepă­dând şi viaţă pustnicească trăind, ca un bun păstor turma cea cuvântătoare a Moldovei ai păzit, pentru aceasta cu îngerii în ceruri te veseleşti, Sfinte Ierarhe Iacob, Arhiereul lui Hristos, roagă-te pentru sufle­tele noastre.

Apoi Troparul Praznicului sau: Născă­toare de Dumnezeu...