În zilele acelea, adunându-se ucenicii să frângă pâinea, Pavel, care avea de gând să plece a doua zi, a început să le vorbească și a prelungit cuvântul lui până la miezul nopții. Iar în camera de sus, unde se adunaseră, erau multe făclii aprinse. Dar un tânăr cu numele Eutihie, șezând pe fereastră, când Pavel ținea lungul său cuvânt, a adormit adânc și, doborât de somn, a căzut jos de la catul al treilea și l-au ridicat mort. Iar Pavel, coborând, s-a aplecat peste el și, luându-l în brațe, a zis: Nu vă tulburați, căci sufletul lui este în el. Și, suindu-se și frângând pâinea și mâncând, a vorbit cu ei mult, până în zori, și atunci a plecat. Iar pe tânăr l-au adus viu și foarte mult s-au mângâiat.