Monahul Damian Guţea – mai mult de 15 ani arhondarul mănăstirii

Călugăr foarte râvnitor, isihast, tăcut şi ascet, se silea să meargă pe urmele duhovnicului său. Nu-l interesa nimic din cele pământeşti, se ruga neîncetat, era nelipsit de la slujbele bisericii şi îngrijea de bătrâni şi bolnavi.

Monahul Damian Guţea, de la Mănăstirea Cernica (1905-1993)

Părintele Damian Guţea, din obştea Mănăstirii Cernica, s-a născut în anul 1905, la Blejeşti (Teleorman). Fiind chemat de Dumnezeu, în anul 1926 a intrat în obştea Mănăstirii Cernica, primind la călugărie numele de Damian. Duhovnicul său era Ieroschimonahul Ghelasie, un mare isihast şi un părinte duhovnicesc foarte sporit în asceză şi rugăciune, de loc din judeţul Mehedinţi.

Refuzând hirotonia, monahul Damian a fost arhondarul Mănăstirii Cernica peste 15 de ani, primind pe toţi cu multă dragoste şi călăuzindu-i la biserică şi la duhovnicii mănăstirii.

Călugăr foarte râvnitor, isihast, tăcut şi ascet, se silea să meargă pe urmele duhovnicului său. Nu-l interesa nimic din cele pământeşti, se ruga neîncetat, era nelipsit de la slujbele bisericii şi îngrijea de bătrâni şi bolnavi.

Părintele Damian avea şi darul răbdării şi al statorniciei, căci săvârşea ascultarea cu multă smerenie şi nu pleca niciodată din mănăstire. După Al Doilea Război Mondial, n-a plecat din mănăstire niciodată, timp de aproape 50 de ani, nici măcar până la poarta mănăstirii. Îşi avea chilia pe insula Sfântul Nicolae, aproape de cimitirul mănăstirii. În timpul său liber zăbovea numai în cimitir, aprinzând candelele celor răposaţi şi cugetând neîncetat la ceasul morţii.

Ajungând la vârsta de 88 de ani, s-a mutat cu pace la Hristos, pe Care L-a iubit toată viaţa, pentru a-L slăvi în veci cu sfinţii îngeri.

(Arhimandrit Ioanichie BălanPatericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 726)

De la același autor

Ultimele din categorie