Canon de rugăciune către Sfânta Cuvioasă Melania Romana

31 Decembrie

Tropar Sfintei Cuvioase Melania Romana, glasul al 8-lea:

Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioasă Maică Melania, duhul tău.

 

Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Deschide-voi gura mea...

Stih: Sfântă Cuvioasă Melania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întunecat fiind de întune­ricul patimilor, luminându-mă, curăţeşte-mă Iubitorule de oameni, cu rugăciunile cele purtătoare de lumină ale Cuvioasei Tale Melania; şi vrând să o laud pe dânsa, dăruieşte-mi cuvânt.

Stih: Sfântă Cuvioasă Melania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu înflăcărare ai urmat Ce­lui Ce pentru tine a răbdat de bunăvoie răstignirea şi purtându-ţi crucea, preafericită, cu osârdie pe umărul tău ai păzit îndreptările Sale.

Stih: Sfântă Cuvioasă Melania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De dragostea părinţilor şi de dulceaţa trupului cu totul te-ai lepădat, îndrăgind numai Fru­museţea cea vrednică de iubire a lui Hristos, de al Cărui cu­vânt toţi doresc a se împărtăşi, de Dumnezeu înţelepţită.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lepădând lanţul vieţuirii ce­lei trupeşti, ai plecat pe soţul tău a purta pe grumaji jugul cel Dumnezeiesc, împreună cu tine şi a umbla pe calea care duce către Locaşurile cele Nematerialnice.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel bogat a sărăcit, îmbogăţindu-mă cu Dumnezeirea pe mine, care rău am sărăcit din neînfrânarea cea dintâi; şi Cel fără de început, iată, început a luat, născându-Se acum din Fecioara, Dumnezeiasca Fiică.

 

Cântarea a 3-a. Irmos: Nu întru înţelepciune...

Stih: Sfântă Cuvioasă Melania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Depărtându-te de dorirea celor de jos, toată dori­rea voinţei tale ai îndreptat-o cu dreaptă credinţă numai către Cele Stătătoare şi Veşnice, Mărită Melania.

Stih: Sfântă Cuvioasă Melania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Şi grăind şi tăcând te-ai ară­tat sfătuitoare celor neîntăriţi, pildă şi întărire sihaştrilor. Pentru aceasta te lăudăm pe tine, Preamărită Melania.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu necontenirea rugăciuni­lor ţi-ai îndreptat simţirile cu Razele Duhului şi te-ai făcut în chip de lumină, cu totul râv­nind Viaţa Cea fără de materie, încă în trup fiind, Preacuvioasă Melania.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce înfăşoară cerul cu nori, voind este înfăşat ca un Prunc de mâinile Fecioarei, vrând să mă răpească din mâna celui vrăjmaş.

Irmosul:

Nu întru înţelepciune ne lăudăm şi întru putere şi bogăţie, ci întru Tine, Cel Ce eşti Înţelepciunea Cea Ipostatică a Tatălui, Hristoase; că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

 

Cântarea a 4-a. Irmos: Cel Ce şade în Slavă...

Stih: Sfântă Cuvioasă Melania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu înfrânarea ucigându-ţi poftele trupului ai avut locuind întru tine Însăşi Viaţa tuturor, preacinstită; către Care, mutându-te de pe pământ, te-ai sălăşluit, desfatându-te de Împărăţia Cerurilor.

Stih: Sfântă Cuvioasă Melania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împărţit-ai mulţimea auru­lui tău săracilor şi l-ai îngrămădit cu adevărat comoară în acele vistierii, care nicicând nu se în­vechesc, dar îşi păstrează sta­tornică îndestulare în veci.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Bogăţia milostivirii tale s-a făcut ca un mare râu, pururea lăudată, adăpând nevoile tutu­ror săracilor, spălând întinăciunea sărăciei şi mijlocindu-ţi ţie, în ceruri, bogăţie de nerisi­pit, care nu se deşartă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Supunându-mă pornirilor patimilor, ca un necuvântător, cuvântător fiind, m-am asemă­nat dobitoacelor. Ci tu, Ceea ce ai născut pe Cuvântul Cel Preaveş­nic, nu mă trece cu vederea pe mine, care totdeauna pătimesc.

 

Cântarea a 5-a. Irmos: Necredincioşii nu vor vedea...

Stih: Sfântă Cuvioasă Melania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Chipurile patimilor celor urâte ştergându-le până în sfârşit din suflet, cinstită, ai zugrăvit cu vopselele înfrânării nepătimirea şi dragostea cea nefaţarnică.

Stih: Sfântă Cuvioasă Melania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o oglindă fiind, cinstită, ai primit mulţime de daruri lumi­nate ale Duhului lui Dumnezeu, Mărită Melania şi pe credin­cioşi i-ai luminat cu lumina vie­ţii tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu înfrânarea stingând vă­paia patimilor, ai aprins făclia sufletului, care te luminează în toată viaţa şi alungă întuneci­mile demonilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

În peştera Betleemului Fecioara a născut pe Dumnezeu Emmanuel, deschizându-mi Edenul cel închis mie de demult, prin neînfrânarea de la mân­care şi prin înşelăciunea şar­pelui.

 

Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas...

Stih: Sfântă Cuvioasă Melania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu scânteile dragostei tale celei înflăcărate pentru Domnul ai ars săgeţile cele mistuitoare ale tuturor păcate­lor şi răutatea demonilor ai pierdut-o desăvârşit.

Stih: Sfântă Cuvioasă Melania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Străbătut-ai prin furtuna vieţii neudată; pentru aceasta ai ajuns la liman liniştit neîne­cată şi te desfătezi, prealăudată, de Adevărata Bucurie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cugetul tău îndumnezeindu-se prin unire cu ceea ce este mai bun, s-a despărţit cu voia Atotţiitorului de iubirea trupu­lui. Pentru aceasta ai purtat toate ostenelile sihăstriei.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Domnul, născându-Se din Fecioara, mă îndumnezeieşte şi înfăşându-Se, dă dezlegare pă­catelor mele; şi încape în peş­teră Cel Ce este Neîncăput.

Irmosul:

Jertfi-voi Ţie, cu glas de laudă, Doamne, strigă Bi­serica Ta, curăţindu-se de sângele demonilor cu Sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

 

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Luminându-ţi-se sufletul cu Luminările Celui Ce ne-a Strălu­cit nouă din Fecioara, ai stră­lucit în fapte bune, ceea ce eşti vrednică de laudă. Că împăr­ţind pe pământ avuţia cea stricăcioasă, ai îngrămădit comoară de avuţie cerească şi în sihăs­trie ai strălucit lămurit. Pentru aceasta cu dragoste te cinstim pe tine, Preacuvioasă Melania.

 

Cântarea a 7-a. Irmos: Cel Ce ai mântuit...

Stih: Sfântă Cuvioasă Melania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Purtând jugul lui Hristos împreună cu soţul tău, purtătoare de Dumnezeu, aţi ogorât sufletele cu plugul rugă­ciunilor şi arătându-vă ogorul frumoaselor voastre însuşiri, vă îndulciţi de Slava cea de sus în veci.

Stih: Sfântă Cuvioasă Melania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca şi măslinul sădit în casa lui Dumnezeu, precum zice psalmistul, veseleşti în chip Tai­nic sufletele, cuvioasă şi cu untdelemn ostenelilor tale ungi feţele credincioşilor, care laudă nevoinţele tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu roua înfrânării stingând cuptorul patimilor, ai izvorât, prin ploaia rugăciunilor tale, noian de vindecări, care îneacă supărarea patimilor, celor ce te cinstesc pe tine, Sfântă Preacuvioasă Melania.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Lână te-a numit David, Prea­curată, ca pe Singura ce ai pri­mit Ploaia Cea Cerească, Care usucă paralele nelegiuirii şi adapă cugetele credincioşilor, cele înţelenite în păcate.

 

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi...

Stih: Sfântă Cuvioasă Melania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-ţi inima şi trupul locaş Preasfntei Treimi Celei mai presus de minte, case Dumneze­ieşti ai zidit, cea vrednică de laudă; în care ai adunat stoluri de fecioare şi cete de sihaştri, care cu un glas laudă şi slavoslovesc pe Hristos în veci.

Stih: Sfântă Cuvioasă Melania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucind cu înţelepciunea, cu bărbăţia, cu curăţia şi cu Dumnezeiasca dreptate, ai avut smerenia care dă înălţimea, care te-a înălţat pe tine la cer şi prin care ai surpat pe şarpele cel mult lăudăros, Sfântă Preacuvioasă Maică Melania. Pentru aceasta te cinstim ca pe o adevărată purtătoare de biruinţă.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Cu milostenia ai câştigat milă; risipind ai dat celor lipsiţi; dreptatea ta rămâne în veci şi mireasma ta cea de la dânsa nu se învecheşte, Cuvioasă Melania, purtătoare de Dumnezeu, fala celor ce cu credinţă te lau­dă pururea pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Întreitele valuri ale patimilor mă tulbură; adâncul deznădăj­duiţii mă îneacă; miluieşte-mă Maică, Ceea ce eşti fără de priha­nă, care ai purtat în pântece pe Mântuitorul şi Domnul, Cel Ce S-a născut ca un Prunc în iesle; pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmosul:

Pe tinerii cei binecredin­cioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a. Irmos: Eva, adică, prin boala...

Stih: Sfântă Cuvioasă Melania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

La Înălţimea Preacuratei Desăvârşiri te-ai suit, Fericită Melania şi ai întrecut Cetele celor fără de materie, apropiindu-te de Dorirea Cea Adevărată şi acum te veseleşti de Izvorul Bunătăţilor. Pentru aceasta toţi te fericim.

Stih: Sfântă Cuvioasă Melania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împreună cu cetele sihaştri­lor care au sihăstrit şi şi-au ucis patimile te veseleşti, privind fără acoperire la Strălucita faţă a lui Dumnezeu, pe Care mai înainte o aveai prin închipuirile minţii, Sfântă Melania, pururea lăudată.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Umblând pe cărarea cea strâmtă, ai ajuns la lăţimea cea desfătată a Raiului, unde este Bucuria celor ce prăznuiesc şi Pomul Vieţii, pretutindeni aducându-ţi aminte de noi, care săvârşim sfântă pomenirea ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce cu frică este purtat pe umeri de Heruvimi, acum şade în braţe de Fecioară Preacurată şi cu scutece este înfăşat Cel Ce dezleagă lanţurile răutăţilor noastre şi ca un Prunc cu lapte este hrănit, Cel Ce hrăneşte toată suflarea.

Irmosul:

Eva, adică, prin boala neas­cultării a adus blestemul înăuntru; iar tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Vlăstarul pe Care L-ai purtat în pântece ai înflorit lumii Binecuvântarea. Pentru aceasta toţi te mărim.

 

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Împlinind Dumnezeieştile Po­runci, cu dragoste ai împărţit mulţimea aurului tău săracilor şi ridicând pe umeri Crucea ta, Preacuvioasă Melania, ai urmat cu credinţă împreună cu soţul tău lui Hristos, Unuia Dumnezeului nostru, Care S-a Răstignit cu Trupul.

 

SEDELNA Praznicului Naşterii Domnului, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Veniţi să vedem, credincio­şilor, unde S-a născut Hristos; drept aceea să vedem unde merge steaua cu magii, împă­raţii de la Răsărit; acolo îngerii cântă neîncetat; păstorii, petrecând noaptea în câmp, cântare vrednică grăiesc: Slavă întru cei de sus, Celui Ce S-a născut astăzi în peşteră din Fecioară şi de Dumnezeu Născătoarea, în Betleemul Iudeii.