Cartea întâi Paralipomena (Cartea întâi a Cronicilor) – Capitolul 17
Capitole:1234567891011121314151617181920212223242526272829
1. Când David locuia în casa sa, a zis el către Natan prorocul: «Iată eu trăiesc în casă de cedru, iar chivotul legământului Domnului este în cort».
2. Iar Natan a zis către David: «Fă tot ce ai la inimă, că Dumnezeu este cu tine!».
3. Dar în aceeaşi noapte a fost cuvântul Domnului către Natan şi i-a zis:
4. «Mergi şi spune robului Meu David: Aşa zice Domnul: Nu tu ai să-Mi zideşti Mie casă de locuit,
5. Căci Eu n-am locuit în casă din ziua în care am scos pe fiii lui Israel şi până astăzi, ci am umblat din cort în cort şi din locaş în locaş.
6. Oriunde am mers Eu cu tot Israelul, spus-am Eu oare măcar un cuvânt cuiva din judecătorii lui Israel, cărora le-am poruncit să păstorească pe poporul Meu, pentru ce nu-Mi zideşti Mie casă de cedru?
7. Şi acum aşa să spui robului Meu David: Eu te-am luat de la turma de oi, ca să fii conducătorul poporului Meu Israel;
8. Şi am fost cu tine pretutindeni, oriunde ai umblat; am stârpit pe toţi vrăjmaşii tăi înaintea feţei tale şi am făcut numele tău ca numele celor puternici ai pământului.
9. Am rânduit loc pentru poporul Meu Israel şi l-am înrădăcinat, Şi va trăi el în pace la locul său, şi nu va mai fi neliniştit şi necredincioşii nu-l vor mai strâmtora ca altădată,
10. Ca în zilele acelea, când puneam judecători peste poporul Meu Israel; dar am supus pe toţi vrăjmaşii tăi şi ţi-am vestit că Domnul ţi-a pregătit ţie casă.
11. Când se vor împlini zilele tale şi vei trece la părinţii tăi, atunci Eu voi ridica pe urmaşul tău după tine, şi voi întări domnia ta.
12. Acela Îmi va zidi Mie casă şi voi întemeia tronul lui pe veci.
13. Eu îi voi fi tată şi el Îmi va fi fiu şi mila Mea nu o voi lua de la el, cum am luat-o de la cel ce a fost înaintea ta.
14. ÎI voi pune pe acela în casa Mea şi în împărăţia Mea pe veci şi tronul lui în veci va fi tare».
15. Toate cuvintele şi toată vedenia aceasta le-a spus Natan lui David.
16. Atunci a venit regele David şi a stat înaintea feţei Domnului şi a zis: «Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule, şi ce este casa mea, de m-ai înălţat aşa?
17. Dar şi aceasta s-a părut încă puţin în ochii Tăi, Dumnezeule, căci iată vesteşti despre casa robului Tău în viitor şi priveşti la mine, ca la un om mare, Doamne Dumnezeule!
18. Ce mai poate adăuga David înaintea Ta pentru mărirea robului Tău? Tu cunoşti pe robul Tău.
19. Doamne, pentru robul Tău, după inima Ta, faci toate aceste lucruri mari, ca să arăţi toată mărirea.
20. Doamne, nu este altul asemenea Ţie, şi nu este Dumnezeu afară de Tine, după câte am auzit noi.
21. Şi nu este încă alt popor pe pământ ca poporul Tău Israel, pe care l-a călăuzit Dumnezeu, ca să-l răscumpere Sieşi de popor, să-şi facă nume mare şi strălucit, izgonind popoarele de la faţa poporului Tău, pe care l-ai izbăvit din Egipt.
22. Tu ai făcut pe poporul Tău, Israel, poporul Tău pe veci şi Tu, Doamne, Te-ai făcut Dumnezeul lui.
23. Aşadar, Doamne, cuvântul pe care l-ai grăit Tu acum despre robul Tău şi despre casa lui, întăreşte-l pe veci, şi fă cum ai zis Tu.
24. Să rămână şi să se preamărească numele Tău în veci, ca să se zică că Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel, este Dumnezeu peste Israel, şi casa robului Tău David să fie tare înaintea feţei Tale.
25. Căci Tu, Dumnezeul meu, ai descoperit robului Tău că-i vei zidi casă, de aceea robul Tău a şi îndrăznit să se roage înaintea Ta.
26. Şi acum, Doamne, Tu eşti adevăratul Dumnezeu şi Tu ai vestit despre robul Tău astfel de lucruri bune.
27. Începe dar a binecuvânta casa robului Tău, ca să fie ea veşnică înaintea feţei Tale. Căci dacă Tu, Doamne, o vei binecuvânta, binecuvântată va fi ea în veci».
