Consecințe ale călăuzirii spre îndumnezeire – Arhimandritul Gheorghe de la Mănăstirea Grigoriou, Athos

Atunci când „eul” nostru îl întâlneşte pe „Tu” al lui Dumnezeu şi pe „dumneata” al fratelui nostru, atunci începem să ne vedem eul nostru pierdut. Căci, în lăuntrul comuniunii în îndumnezeirea pentru care am fost plămădiţi, suntem în măsură să ne deschidem pentru a comunica, pentru a ne aprecia cu adevărat unii pe alţii... şi nu numai în chip egoist.

Călăuzirea duhovnicească oferită de Biserica Ortodoxă – dumnezeieştile slujbe, teologia patristică, monahismul – toate Îl unesc pe Dumnezeu cu omul. Centrul este Hristos, Dumnezeu-Omul şi călăuzirea duce la îndumnezeire. Aceasta ne aduce mare bucurie în viaţă, când ştim ce destin măreţ avem şi ce fericire ne aşteaptă. Căci, a ne aţinti privirea asupra îndumnezeirii ne alină durerea în toate încercările şi în toate grijile vieţii.

Când luptăm spre a atinge scopul îndumnezeirii, adică atunci când îi vedem pe toţi ca pe nişte dumnezei în devenire, atitudinea faţă de semenii noştri se schimbă în mai bine. Cu atât mai profundă şi mai importantă va fi călăuzirea duhovnicească pe care o vom da mai apoi copiilor noştri! În ce chip bineplăcut lui Dumnezeu îşi vor iubi şi vor respecta atunci un tată şi o mamă copiii lor, simţind responsabilitatea şi sfânta sarcină pe care aceştia o vor avea cu privire la ei! Şi cum îi vor ajuta atunci, prin dumnezeiescul har, să ajungă la îndumnezeire, scopul pentru care i-au adus pe lume! Şi cum îi vor ajuta oare, dacă ei înşişi nu sunt îndreptaţi spre acest scop, spre îndumnezeire? Cât respect vom avea pentru noi înşine atunci când vom simţi că am fost creaţi pentru acest mare scop, atunci când suntem lipsiţi de egoism şi de mândria care se împotrivesc lui Dumnezeu!

Desigur, Sfinţii Părinţi şi marii teologi ai Bisericii spun că astfel, depăşindu-ne iubirea de sine şi filosofia antropocentrică a egoismului, devenim persoane reale, oameni adevăraţi. După care Îl vom afla pe Dumnezeu, plecându-ne Lui cu iubire, dar şi semenului nostru îi vom răspunde cu respect şi cu adevărată demnitate, nevăzându-l ca pe o unealtă a plăcerii şi de exploatare, ci ca pe o icoană a lui Dumnezeu destinată îndumnezeirii.

Atâta timp cât suntem închişi în noi – în ego-ul nostru – suntem nişte indivizi, iar nu persoane. În acord cu această orientare care are drept temei îndumnezeirea, cu dumnezeiescul har, dar şi cu propria noastră conlucrare, odată ce ieşim din existenţa noastră individuală închisă şi începem să iubim, să ne oferim mai mult Lui şi aproapelui, devenim persoane adevărate. Adică, atunci când „eul” nostru îl întâlneşte pe „Tu” al lui Dumnezeu şi pe „dumneata” al fratelui nostru, atunci începem să ne vedem eul nostru pierdut. Căci, în lăuntrul comuniunii în îndumnezeirea pentru care am fost plămădiţi, suntem în măsură să ne deschidem pentru a comunica, pentru a ne aprecia cu adevărat unii pe alţii... şi nu numai în chip egoist.

Este filosofia dumnezeieştii Liturghii, din care învăţăm să ne depăşim interesele înguste, minimaliste la care diavolul, păcatele şi patimile noastre ne obligă – în loc să învăţăm să ne deschidem către o comuniune de jertfă şi de iubire întru Hristos. O conştientizare a acestei importante chemări, anume cea a îndumnezeirii, îl consolează şi îl completează pe om. Umanismul Bisericii noastre ortodoxe are drept temei această mare vocaţie a omului şi, astfel, îşi sporeşte toate puterile până la extremă.

Ce altă formă de umanism, oricât de progresist şi de liberal ar putea părea, este atât de revoluţionar precum cel al Bisericii care este în măsură să facă din om un dumnezeu? Doar umanismul Bisericii atinge un scop atât de înalt! Astăzi îndeosebi, când atâţia oameni încearcă să înşele poporul, şi îndeosebi pe cei tineri, propunându-le false umanisme care, de fapt, mutilează omul şi nu îl completează, accentul pus pe această călăuzire duhovnicească a Bisericii are o mare importanţă.

Citește și:

Îndumnezeirea, scop al vieţii omului – Arhimandritul Gheorghe de la Mănăstirea Grigoriou, Athos

Întruparea lui Dumnezeu, cauză a îndumnezeirii omului – Arhimandritul Gheorghe de la Mănăstirea Grigoriou, Athos

Contribuţia Maicii Domnului la îndumnezeirea omului – Arhimandritul Gheorghe de la Mănăstirea Grigoriou, Athos

Numai în Biserică putem afla calea îndumnezeirii – Arhimandritul Gheorghe de la Mănăstirea Grigoriou, Athos

Îndumnezeirea este posibilă datorită energiilor necreate ale lui Dumnezeu – Arhimandritul Gheorghe de la Mănăstirea Grigoriou, Athos

Calităţile de care este trebuinţă pentru îndumnezeire – Arhimandritul Gheorghe de la Mănăstirea Grigoriou, Athos

De la același autor

Ultimele din categorie