Ev. Ioan 3, 22-33

În vremea aceea a venit Iisus cu ucenicii Lui în pământul Iudeei şi stătea cu ei acolo şi boteza. Şi boteza şi Ioan în Enon, aproape de Salim, pentru că erau acolo ape multe, şi veneau şi se botezau, căci Ioan nu fusese încă aruncat în închisoare. Atunci s-a iscat o neînţelegere între ucenicii lui Ioan şi un iudeu, asupra curăţirii. Deci, au venit la Ioan şi i-au zis: Rabbi, Acela care era cu tine dincolo de Iordan şi despre Care tu ai mărturisit, iată, El botează şi toţi se duc la El. Ioan a răspuns şi a zis: Nu poate un om să ia nimic dacă nu i s-a dat lui din cer. Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: Nu sunt eu Hristos, ci sunt trimis înaintea Lui. Cel ce are mireasă este mire, iar prietenul mirelui, care stă şi ascultă pe mire, se bucură cu bucurie de glasul lui. Deci, această bucurie a mea s-a împlinit. Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez. Cel ce vine de sus este deasupra tuturor; cel ce este de pe pământ, pământesc este şi de pe pământ grăieşte. Cel ce vine din cer este deasupra tuturor. Şi ce a văzut şi a auzit, aceea mărturiseşte, dar mărturia Lui nu o primeşte nimeni. Cine a primit mărturia Lui a pecetluit că Dumnezeu este adevărat.