În vremea aceea au adus cărturarii şi fariseii la Iisus o femeie prinsă în desfrânare şi, punând-o în mijloc, au zis către Dânsul: Învăţătorule, pe această femeie am prins-o asupra faptului de desfrânare. Iar Moise ne-a poruncit în lege, ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Dar Tu ce zici? Şi aceasta o ziceau ca să-L ispitească şi ca să aibă ce cleveti împotriva Lui. Iar Iisus, plecându-se jos, scria cu degetul pe pământ. Ei însă stăruiau în întrebarea lor. Atunci Dânsul s-a ridicat şi le-a zis: cine dintre voi este fără păcat, acela să arunce întâi piatra asupra ei. Şi iarăşi plecându-se jos, scria pe pământ. Când au auzit aceasta, mustraţi de cuget, au ieşit unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni şi până la cei din urmă; şi a rămas Iisus singur şi femeia, care stâtea în mijloc. Ridicându-se Iisus şi nevăzând pe nimeni, decât numai pe femeie, a întrebat-o: femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nu te-a osândit nici unul? Iar ea a răspuns: nici unul, Doamne. Atunci Iisus i-a zis: nici Eu nu te osândesc; du-te; de acum să nu mai păcătuieşti.