Ev. Luca 4, 1-15

 

În vremea aceea Iisus, fiind plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie, timp de patruzeci de zile fiind ispitit de diavol. Şi, în aceste zile, nu a mâncat nimic, iar sfârşindu-se zilele acelea, a flămânzit. Şi I-a zis diavolul: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, zi acestei pietre să se facă pâine. Şi a răspuns Iisus către el: Scris este că «nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu». Apoi, suindu-L diavolul pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii. Şi I-a zis diavolul: Ţie îţi voi da toată stăpânirea aceasta şi strălucirea lor, căci mi-a fost dată mie şi eu o dau cui voiesc; deci, dacă Tu Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta. Dar, răspunzând, Iisus i-a zis: Mergi înapoia Mea, Satano, căci scris este: «Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti». Şi L-a dus în Ierusalim şi L-a aşezat pe aripa templului şi I-a zis: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te de aici jos, căci scris este: «îngerilor Săi va porunci pentru Tine ca să Te păzească; şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să loveşti de piatră piciorul Tău». Şi răspunzând, Iisus i-a zis: S-a spus: «Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău». Şi diavolul, sfârşind toată ispita, s-a îndepărtat de la El până la o vreme. Dar Iisus S-a întors în puterea Duhului în Galileea şi a ieşit vestea despre El în toată împrejurimea. Şi învăţa în sinagogile lor, fiind slăvit de toţi.