Mănăstirea Dragomirna

Reguli de viețuire athonită la Mănăstirea Dragomirna, în timpul Sfântului Paisie de la Neamț

„Mănăstirea Dragomirna să nu fie niciodată şi nicăieri închinată, precum a lăsat cu greu legământ şi prea fericitul ei ctitor, mitropolitul Anastasie Crimca.”

Sfântul Paisie de la Neamţ aducea mângâiere după nevoia sufletească a fiecăruia

Spuneau ucenicii Cuviosului Paisie că avea atât de mare dar de a convinge, încât şi pe cel mai trist îl putea mângâia şi linişti cu cuvintele sale, şi pe cel descurajat îl putea îmbărbăta şi întări. Iar unde trebuia, mustra, ruga, îndepărta, îndelung răbda şi când nu izbutea, alunga de la sine.

Sfântul Paisie de la Neamţ – sfaturi pentru creşterea vieţii duhovniceşti

Odată a venit la stareţ un frate şi i-a spus: „Părinte, sunt tare luptat de gânduri!”. Iar stareţul i-a răspuns, zâmbind: „De ce sunteţi voi aşa de copilăroşi? Faceţi şi voi cum fac eu. Eu toată ziua vorbesc cu voi; cu unii plâng, cu alţii mă bucur. Iar după ce plecaţi toţi din chilie, odată cu voi alung de la mine toate gândurile. Apoi iau în mâini o carte şi nu mai aud nimic. Parcă aş fi în pustiul Iordanului!”.

Dragomirna sau dorul de veşnicie al martirului Miron Barnovschi

„Vederea bisericii Dragomirnei este o uimire de bucurie. E înaltă şi îngustă, ca  o cutie de sfinte moaşte” (Nicolae Iorga) Despre Moldova se ştie că este casă pentru cele mai frumoase biserici şi mănăstiri din ţară. Am auzit cu toţii despre Suceviţa, Moldoviţa, Voroneţ, Agapia sau Văratec. Dar, în afara acestor comori cunoscute chiar şi peste hotare, Moldova se mai mândreşte cu una. Cu o comoară îndrăgită de-a lungul veacurilor, căci aşa îi spune şi numele: Dragomirna. Dintre personalităţile căreia i-a fost dragă Dragomirna şi şi-a legat destinul de acest loc binecuvântat face parte şi Miron Barnovschi. Cunoscut mai mult pentru biserica din Iaşi, ce-i poartă astăzi numele, domnitorul martir este cel de-al doilea ctitor al mănăstirii din ţinutul Sucevei.

Mănăstirea Dragomirna

Dragomirna („locul iubit”) este rodul dragostei de Dumnezeu a unui domn martir, Miron Barnovschi, a unui mitropolit învăţat, Anastasie Crimca, şi a unui boier smerit, Luca Stroici.

(Video) PS Damaschin - Cuvânt la Simpozionul dedicat Mitropolitului Bartolomeu Anania

La Mănăstirea Dragomirna, a avut loc cea de-a VIII-a ediție a Simpozionului Național „Valori naționale în creația Mitropolitului Bartolomeu Valeriu Anania”. Evenimentul a debutat cu oficierea unei slujbe de pomenire a Mitropolitului Bartolomeu Valeriu Anania, oficiată de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.

Mitropolitul Anastasie Crimca al Moldovei şi Sucevei – patriotul iubitor de Hristos, de oameni și de carte

În anul 1621, năvălind tătarii asupra Sucevei, Mitropolitul Anastasie a luat noaptea moaştele Sfântului Ioan cel Nou şi a căutat să fugă în munţi, împreună cu numeroşi credincioşi. Dar, văzând Dumnezeu lacrimile poporului, prin negrăită minune, moaştele s-au făcut atât de grele, încât carul cu boi nu se putea mişca din loc. Atunci marele ierarh a făcut litie şi priveghere de toată noaptea, a înconjurat cetatea cu racla Sfântului Mucenic Ioan, protectorul Moldovei, şi îndată au fugit ruşinaţi păgânii din ţară.

(Video) „Nu doar în piatră s-a sculptat frumos la Dragomirna, ci inimi împietrite au dobândit aici frumusețe lăuntrică.” – PS Damaschin

Cuvântul de învățătură al Preasfințitului Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților ținut la slujba Parastasului în cinstea Mitropolitului Anastasie Crimca, ctitorul Mănăstirii Dragomirna în data de 19 ianuarie 2021.

Moaştele Sfântului Iacob Persul de la Mănăstirea Dragomirna

De peste trei veacuri, ctitoria mitropolitului Atanasie Crimca şi a domnitorului martir Miron Barnovschi de lângă Suceava – Mănăstirea Dragomirna – are drept odor de mare preţ o parte din moaştele Sfântului Iacob Persul.

Testamentul Mitropolitului Anastasie Crimca (de la 1610)

„Mărturisim cu această scrisoare a noastră că dacă se va întâmpla cu moartea noastră, în oricare timpuri, vreo nevoie sfintei mănăstiri, pe oricine va alege Dumnezeu să fie stăpânul Ţării Moldovei, dacă s-ar atinge careva dintre domnitori, ctitori, boieri sau din neamul nostru, să închine Sfântului Munte sau Ierusalimului sau să schimbe pe călugării Ţării Moldovei sau să pună egumeni dintr-o mănăstire străină; să aveţi, cum am spus mai sus, sfânta mănăstire în toate în pace şi netulburată în veci.”

Pagini