Cântarea 1

Irmos

Cântarea lui Moisi luând, strigă suflete: Ajutor şi Acoperitor S-a făcut mie spre mântuire; Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi slăvi pe El.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Buzele sufletului meu cele închise deschide-le şi limpezeşte gândul şi limba mea, Preacurată, ca să vestească gura mea lauda ta, Născătoare de Dumnezeu şi din inima mea să-ţi aduc mulţumire.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

După Dumnezeu, ţie ţi-am dăruit cu totul mântuirea mea, Preacurată, eu robul tău şi toată dorirea, ţinerea, dragostea şi înainte punerea din toată vârtutea şi din tot sufletul întinzându-le către tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Plâns ucigător de patimi şi tânguire, curgerea de-a pururea vie a umilinţei şi lacrimă stingătoare a gheenei, tăcere curăţitoare şi fericita smerenie, păzitoarea cea mare, dăruieşte-mi mie, Stăpână.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pe tine, Împărăteasa tuturor, cu ciucurii cei de aur ai Curăţeniei fiind Îmbrăcată şi Împodobită şi cu Haina Aurită şi Strălucită a Fecioriei Înfrumuseţată fiind, Preacurată, Dumnezeu te-a pus de-a dreapta Sa.

Cântarea a 3-a

Irmos

Mintea mea cea neroditoare, cu milostivirea Ta arat-o aducătoare de roade, Dumnezeule, Lucrătorule al bunăţilor şi Săditorule al celor cuvioase.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca pe o cămară frumoasă a Mirelui, ca pe un palat însufleţit al Stăpânului, ca pe o porfiră cinstită a Împăratului şi ca pe un sălaş ferecat cu aur, Preacinstită, te rog, miluieşte-mă pe mine cel ce te cinstesc pe tine.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Iată dumnezeiasca căruţă cea cu multe nume numită; iată dumnezeiescul scaun cel cu aur ferecat; iată dumnezeiescul pat cel cu porfiră aşternut, pe care S-a odihnit Împăratul meu Hristos, Fecioara Stăpâna, pe care să o lăudăm.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dobitoceşte plecându-mă pornirilor celor dobitoceşti, eu cel cu cuvântare şi cu pricepere cinstit, ca un fără de minte m-am alăturat şi m-am asemănat dobitoacelor celor fără de minte; ci tu, ceea ce ai născut pe Cuvântul, pe mine miluieşte-mă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cel Ce ai întemeiat luna şi stelele şi cerul l-ai întins ca o piele şi pământul l-ai aşezat pe ape neţinut, Cuvinte, Biserică mai Desfătată şi mai Înaltă decât cerurile ai arătat-o pe ceea ce Te-a născut pe Tine.

Cântarea a 4-a

Irmos

Naşterea Ta cea din Fecioară, Prorocul mai înainte văzând-o, a propovăduit strigând: auzul Tău am auzit şi m-am temut, că de la miazăzi şi din muntele cel sfânt şi umbros ai venit, Hristoase.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Picaţi munţi veselie şi izbucniţi dealuri bucurie, că muntele cel arătat şi sfânt, cea Prealăudată, tuturor a picurat dumnezeiască dulceaţă şi bunătate.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Mai presus decât toată mintea este înălţată Minunea ta; se biruieşte şi puterea cuvintelor tâlcuind-o pe dânsa, că pe Cuvântul Cel netâlcuit şi necuprins L-ai născut, Fecioară.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mi se leagă glasul meu şi limba mi se împiedică, căci mi se pare că stau înaintea înfricoşatului Tău Divan, Doamne al meu, Doamne; pentru ceea ce Te-a născut pe Tine, Milostive, îndură-Te şi spre mine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Miluieşte-mă, Născătoarea Cuvântului celui Milostiv, pe mine care m-am făcut nemilostiv şi nevrednic de milă, ca cel ce de toate poruncile Stăpânului m-am lenevit.

Cântarea a 5-a

Irmos

Negura sufletului meu risipind-o, Mântuitorul meu, cu Lumina Poruncilor Tale luminează-mă, ca un Singur Împărat al păcii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Aducându-mi aminte de înfricoşatul Divan al Fiului tău, mă cutremur cunoscând lucrurile mele cele cumplite, Născătoare de Dumnezeu, care covârşesc cu nemăsurarea mulţimea nisipului cel de lângă mare şi dansul stelelor cel nemăsurat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceea ce eşti răsărit al Soarelui Slavei, străluceşte-mi raza dumnezeieştii umilinţe, mie celui ce şed întru întuneric şi în umbra morţii şi mai nainte de îngropare, ca un mort, ca pe mortul meu să-l plâng.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Minte întunecată, inimă zăbavnică şi limbă îngustă, ce laudă vor aduce ţie, Fecioară? Căci toată lumea de s-ar face buze şi limbi nu va putea cu adevărat, după vrednicie, să te laude pe tine, Stăpână.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Afară de ajutorul tău şi împreună lucrarea ta, Fecioară, deşartă este lacrima, deşartă truda oamenilor, sudoarea şi osteneala şi toată nevoinţa fără de tărie. Pentru aceea, ajută-mi mie, cel ce doresc să mă mântuiesc.

Cântarea a 6-a

Irmos

Întru adâncul păcatelor fiind ţinut, Hristoase şi în noianul vieţii mă învăluiesc; ci, precum pe Iona din fiară, aşa şi pe mine din patimi scoate-mă şi mă mântuieşte, Mântuitorule.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Spre tine nădejdile mântuirii mele mi-am pus, Fecioară Prealăudată; tu, pe sufletul cel ce se duce către moarte, povăţuieşte-l către Viaţă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tu îmi cunoşti multă neputinţa mea şi trândăvirea o ştii, Stăpână; precum Însăţi ştii miluieşte-mă şi precum voieşti de gheenă izbăveşte-mă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cuvântul, Cel Ce cu voirea toate le-a înfiinţat, Care este de-a pururea Vecuitor şi de O Fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul, din Fecioară poartă fiinţa mea.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Înotând eu în noianul vieţii, furtuna şi întreitele învăluiri ale patimilor mă clătesc pe mine; încetează valul, Preacurată şi tulburarea cea nestatornică îmblânzeşte-o.

Cântarea a 7-a

Irmos

Pe Heruvimi urmând tinerii, în cuptor dănţuiau strigând: Binecuvântat eşti Dumnezeule, că întru adevăr şi judecată ai adus asupră-ne acestea toate pentru păcatele noastre, Cel Ce eşti Prealăudat şi Preaslăvit întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sfeşnicule de aur, Chivotule Purtător de Lumină, Masă Sfântă, Scaun de foc, Rugule Nears, Cădelniţa cea cu totul de aur, Cetate Slăvită şi Preavestită, Cămara cea cu totul de aur, Palatule de aur şi cu roşu Împodobit, Stăpână, miluieşte-mă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cuvântul lui Dumnezeu Cel Unul-Născut intrând în pântecele tău, Părtinitoare neruşinată te-a dăruit pe tine creştinilor. Pentru aceea te rog pe tine, Fecioară, miluieşte sufletul meu, care toată ziua şi noaptea te cheamă pe tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Unul Dumnezeu, Cel Ce a măsurat cu palma cerurile şi pământul şi din nefiinţă a înfiinţat fiinţa cea fără de trup şi nematerialnică a îngerilor, Fecioară, Acesta prin Înger „Bucură-te!” ţi-a trimis ţie şi plecând cerurile, întru tine S-a Sălăşluit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Aducerea cea săracă a graiurilor mele primind-o ca un prinos desăvârşit fără de prihană, ca nişte tămâie cu bun miros, ca nişte mir din aromate alcătuit, izbăveş-te-mă, de Dumnezeu Născătoare, de toată primejdia şi înconjurarea patimilor.

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Cel Ce a însemnat...

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Biserică Preacurată a Mântuitorului şi Împăratului meu Hristos, Scaunul cel Preaslăvit, Cerul cel Preaînalt, Raiule cel cu adevărat Nejefuit, Stăpână, deschide-mi mie Uşile Raiului.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Mână Dreaptă aproape Stătătoare şi Apărătoare Tare să te aflu pe tine, Fecioară, în vremea ieşirii mele, când va vrea să lipsească cu amar dintru mine duhul meu, că pe căi strâmbe şi aspre am umblat.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Sufletul meu cel omorât cu dulceţile şi care în latura şi în umbra morţii locuieşte, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, ceea ce ai zămislit Viaţa Cea dumnezeiască, înviază-l şi luminează-l cu Lumina solirilor tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Munte ce picură dulceaţă şi îndulceşte amărăciunea lumească te-ai arătat, Fecioară, ca ceea ce ai născut pe Hristos, Roua Cea Preadulce; pentru aceea îndulceşte-mi amărăciunea păcatelor mele.

Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Cel Ce a însemnat mai înainte în rug, în Muntele Sinai oarecând, lui Moise, Taina Fecioarei, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a

Irmos

Din pământeni cine a auzit una ca aceasta, sau cine a văzut cândva? Că Fecioara s-a aflat având în pântece şi fără de durere Prunc a Născut. Întru acest chip este Minunea ta şi pe tine, Curată Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Preasfântă Fecioară, cea fără de prihană, Preacurată Doamnă, Prealăudată, Cinstită, Căruţa Cuvântului cea Prealuminoasă, Lumina ticălosului meu suflet, Suflarea şi Viaţa mea, precum ştii, precum voieşti, miluieşte-mă şi mă izbăveşte.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Din pântecele maicii mele spre tine m-am aruncat şi ţie sunt lăsat, Curată, eu smeritul şi săracul de fapte bune; tu îmi fii mie, Fecioară, Fierbinte Povăţuitoare către fapta cea bună, netezind cărările mântuirii mele.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nădejdea şi Ajutorul mântuirii mele spre tine, Maica lui Dumnezeu, întru toate stă, după Dumnezeu, că spre tine m-am aruncat şi ţie sunt lăsat eu săracul, să nu mă părăseşti, ci sprijineşte-mă, Preacurată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Fecioară, tu eşti Lauda ticălosului meu suflet, tu eşti dulceaţa şi luminarea, tu eşti bucuria mea, tu dulceaţa inimii, tu lumină şi îndulcire şi viaţă, tu mângâiere dumnezeiască, tu eşti bucurie şi veselie.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 2-lea

Lenea cea cumplită a sufletului meu şi slăbiciunea inimii mele văzându-le, vindecă-le cu rugăciunile tale, Maica lui Dumnezeu şi părţii celor mântuiţi învredniceşte-mă, izbăvindu-mă de întuneric şi de muncă, ca ceea ce însăţi eşti nădejdea şi mângâierea mea.