Mănăstirea Optina – Rusia

Aflată în Rusia Centrală, la o mică distanţă de localitatea Kozelsk, Optina este considerată a fi centrul spiritualităţii Bisericii Ruse din secolul al XIX-lea.

Începuturile Mănăstirii din Pustia Optina se pierd în negura vremii. Nu se ştie încă data exactă a întemeierii actualei mănăstiri isihaste. Primele informaţii de încredere despre Mănăstirea Optina se referă la perioada din timpul domniei lui Mihail Feodorovici. Potrivit izvoarelor din acea perioadă, mănăstirea avea doar o singură biserică din lemn, cu hramul Intrării Maicii Domnului în Biserică, şi şase chilii, tot din lemn. Obştea număra 12 vieţuitori, în frunte cu ieromonahul Teodoret. Mănăstirea era împrejmuită de un gard solid de lemn.

În urma reformelor iniţiate de Petru cel Mare la începutul secolului al XVIII-lea, mica mănăstire, care nu dispunea de mijloace suficiente, a fost închisă în anul 1724. Doi ani mai târziu, boierii Ardatov şi Shepelev au mijlocit pentru redeschiderea ei.

Stareţul Avraamie

La sfârşitul veacului al XVIII-lea, în timpul stareţului Avraamie, în mănăstire au apărut multe clădiri din piatră: o clopotniţă cu trei niveluri, Catedrala Kazanski şi o biserică în cinstea Icoanei Maicii Domnului din Vladimir, din incinta bolniţei. Pentru călugări s-au construit chilii noi și nu departe de ele s-a amenajat o livadă minunată.

După ce a reconstruit mănăstirea şi a consolidat viaţa şi rânduielile ei, stareţul Avraamie a contribuit la înflorirea ei duhovnicească şi la apariția referirii consacrate „stareţii de la Optina”.

Ridicarea Schitului „Sfântul Ioan Botezătorul”

Începând cu anul 1820, datorită numărului din ce în ce mai mare de pelerini, Episcopul Filaret Amfiteatrov a hotărât ca lângă mănăstire să fie construit un schit special, unde să vieţuiască netulburaţi de nimeni cei care hotărâseră să se dedice în întregime rugăciunii. Pe 4 februarie 1822 a fost sfinţită biserica schitului, închinată Sfântului Ioan Botezătorul. Primul îndrumător al schitului a fost Cuviosul Moise, care a venit la Optina în anul 1811 ca ucenic la părintele Atanasie, unul dintre „pustnicii pădurii”.

Perioada marilor stareţi de la Optina

Odată cu stareţul Moise începe o nouă etapă în istoria Optinei, căci anume în timpul lui a luat naştere curentul „stareţilor”. Începând cu primele decenii din secolul al XIX-lea şi continuând până în plină perioadă ateistă – secolul XX, Sfinţii Stareţi Optineni au făcut din acest loc pustiu şi uitat de lume un izvor de spiritualitate isihastă, pentru întreaga Rusie și nu numai.

La iniţiativa Părintelui Macarie de la Optina, mănăstirea a început o amplă lucrare misionară în Biserica Ortodoxă Rusă, prin publicarea de scrieri patristice.

Mulţimile de credincioşi băteau drumul Optinei în mod regulat, îndrumările stareţilor de aici fiind adevărate izvoare cu apă vie. Printre cei care şi-au găsit odihna în această Pustie se numără şi personalităţi precum: Nicolai Gogol, Ivan Turgheniev, Feodor Dostoievski, Vasile Zhukovsky şi Vasile Rozanov.

Revoluţia bolşevică şi închiderea mănăstirii

Începând cu anul 1917, odată cu resimţirea urmărilor revoluţiei bolşevice, călugării din Optina nu au mai reuşit să ţină pasul cu înaintaşii lor în privința tiparului de carte. Mănăstirea este închisă şi călugării sunt alungaţi. O mână de călugări vor reuşi să mai ajute şi de acum înainte mănăstirea, lucrând ca agricultori. Însă nici acest ajutor nu a rezistat mult, căci în scurt timp toţi au fost împrăştiaţi, murind în exil, în închisori şi în lagăre de muncă. Mai toate clădirile mănăstirii au început să se ruineze, multe fiind chiar demolate. Ultimul egumen al mănăstirii din Pustia Optina a fost martirizat în Tula, la data de 27 decembrie 1938. Mănăstirea a fost preluată de NKVD şi încadrată în sistemul Gulag. Puţin mai târziu, unele dintre clădirile mănăstirii au fost dărâmate, în timp ce catedrala centrală a fost transformată în muzeu al literaturii.

Reînvierea sihăstriei de la Optina

Optina a fost redată Bisericii în anul 1987, în ajunul împlinirii unui mileniu de la creştinarea Rusiei. La scurt timp, aici au început lucrările de reconstrucţie a mănăstirii, a caselor şi a clădirilor unde urmau să fie amenajate ateliere. Pe data de 3 iunie 1988 s-a oficiat prima liturghie în biserica de la intrare, cu hramul Icoanei Maicii Domnului din Vladimir. La câteva zile de la acest eveniment a avut loc actul de canonizare a Cuviosului Ambrozie, eveniment ce a devenit prima mare sărbătoare din istoria modernă a Optinei.

Mănăstirea, în prezent

În prezent, Pustia Optina este cea mai mare şi cea mai renumită mănăstire din Rusia. Ea a devenit stavropighie, adică este condusă în mod nemijlocit de Patriarh, care este considerat şi stareţul ei. Optina numără în jur de o sută de vieţuitori.

În fiecare an la Optina vin mii de pelerini. Rămân actuale cuvintele rostite cândva de Cuviosul Iosif de la Optina: „Cel care ajunge la Optina, după propria nevoie, va simţi neapărat mila lui Dumnezeu şi rugăciunile Sfinţilor Părinţi Lev, Macarie, Ambrozie și ceilalți. Ei i-au crescut şi i-au educat duhovniceşte pe mulţi, pregătindu-i astfel pentru Patria Cerească. Sfinţii nu încetează să-i hrănească duhovniceşte şi să-i crească pe cei care vin să se închine la sfintele lor moaşte”.

(Foto) Mănăstirea Optina – izvor de spiritualitate isihastă în întreaga Rusie

De la același autor

Ultimele din categorie