Slujba Sfântului Ierarh Iacob Putneanul, Mitropolitul Moldovei

15 Mai
 

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne strigat-am..., stihirile pe 4, glasul 1, podobie: Ceea ce eşti bucuria...

Cum se arată primăvara peste pământ, înviind toată firea şi odrăslind bucurie, astfel slăvită prăznuirea ta de acum se arată creştinilor, cu miresme slăvite și cântări duhovniceşti, Iacob fericite, veselindu-ne (de două ori).

Pe Sfântul Iacob Putneanul, pe vasul harului, pe cel împreună ctitor cu Ştefan Voievod veniţi toti credincioşii să îl cinstim în cântări de laudă, că solitor se arată către Dumnezeu pentru cei ce îl cinstesc pe el. Cu netrupeştile cete veselindu-te acum și înălțând în ceruri întreita cântare Atotțiitorului Dumnezeu, nu-i uita, Ierarhe, pe cei ce săvârşesc cu evlavie preacinstită pomenirea ta.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Astăzi ne-a răsărit, ca un luceafăr al Zilei celei neînserate și ca o stea a Soarelui celui mare, minunatul Iacob ierarhul. Veniţi, dar, adunându-ne, cinstită prăznuirea lui să o săvârșim duhovnicește şi în cântări să-l lăudăm, că se roagă pururea pentru sufletele noastre.

Şi acum..., a praznicului

La Stihoavnă, Stihirile, glasul al 2-lea:

Podobie: Casa Efratului...

Luceafăr Putnei te-ai arătat, fericite, lumina Zilei neîn­serate strălucind-o cu sfântă prăznuirea ta.

Stih: Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă şi se vor veseli în aşternuturile lor.

Stând ca un Ierarh acum la tronul slavei, de la Domnul mijloceşte-ne iertare de păcate și milă, Sfinte Iacob.

Stih: Cântaţi Domnului cântare nouă, lauda Lui în adunarea celor cuvioşi.

Lăcaş al iubirii de oameni, întru Domnul, şi vas al înţelep­ciunii celei de sus te-ai arătat, Sfinte Iacob preaminunate.

Slavă...,

Părinte şi Fiule şi Duhule, Preasfântă Treime si Unime, pe cei ce cântă Ţie de-a puru­rea, miluiește-i.

Şi acum..., a praznicului, sau aceasta, asemenea:

Maica lui Dumnezeu, ceea ce România a doua ta grădină o ai numit, păzeşte-o pururea de cel viclean.

Troparul Sfântului, glasul al 3-lea:

Grija cea lumească lepă­dând şi viaţă pustnicească tră­ind, ca un bun păstor turma cea cuvântătoare a Moldovei ai păzit, pentru aceasta cu îngerii în ceruri te veseleşti, Sfinte Ierarhe Iacob, Arhiereul lui Hristos; roagă-te pentru sufle­tele noastre.

Slavă..., Şi acum..., a praznicului Ectenia şi Apolisul.

LA VECERNIA MARE

După Psalmul 103, se cântă Fericit băr­batul..., starea întâi.

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 8: Stihirile ierarhului, glasul al 2-lea, podobie: Când de pe lemn...

Astăzi prăznuire nouă şi slă­vită săvârșim la Putna, care ca soarele luminează mulţimile dreptcredincioşilor, pomeni­rea preabunului Ierarh, Sfân­tul Iacob, cel blând, răbdător şi râvnitor în Hristos, care se arată rugător preafierbinte către Dumnezeu pentru cei ce îl cinstesc cu evlavie.

Cetei Ierarhilor din cer, ca un Ierarh te-ai adăugat, preamilostiv și smerit, Marelui Arhiereu slujind în cele de jos, și cu cetele Sfinţilor acum, fericite, jertfa cea de laudă aduci Acestuia; deci, înaintea Lui mâinile ridicând cu îndrăznire, pentru noi mijloceşte, spre milostivire plecându-L.

Slujitor credincios te-ai făcut Celui ce pe Cruce de voie S-a răstignit pentru noi, însuţi răstignindu-te cu vie­ţuirea ta; că, urmând Aceluia în iubire de oameni, păstor sprijinitor te-ai arătat turmei cuvântătoare, Sfinte Iacob; pentru aceasta roagă-te lui Hristos să-i dăruiască iertare de greşeli, pururea din primejdii izbăvind-o.

Alte Stihiri, glasul al 4-lea, podobie: Ca pe un viteaz...

Răsădit la izvoarele cele vii ale harului, Sfinte, pom bun după roade te-ai arătat, şi întru Duhul ai odrăslit mlădițe vii pe Sila şi pe Natan şi pe blân­dul Paisie; cu aceştia acum, bucurându-te în ceruri, Sfinte, mijloceşte iertare celor ce săvârşesc pomenirea ta.

Cu zdrobirea de inimă ai zdrobit preacumplitele năvă­liri diavoleşti, Sfinte Iacob; şi, cu post nevoindu-te, ai stru­nit a trupului înclinare spre păcat, întărindu-te pururea de la Duhul Sfânt; de al Cărui har învredniceşte-i şi pe cei care îţi cântă, Sfinte, cu credinţă si cu dragoste.

După schimă Eftimie te-ai numit, pe deplin vădind ade­vărul lucrurilor cu numele; că dovedind bună inimă în toate ispitele, Părinte, ai veselit inimile credincioşilor prin cuvân­tul tău şi prin fapte, Sfinte Ierarhe, deci și inimile noastre cu harul tău veseleste-le.

Slavă..., glasul al 2-lea:

Mintea ta, cu voirile cele spre dumnezeieşti lucrări, prin credinţă fiind împodo­bită, de Dumnezeu înţelepţite, şi luminat îndumnezeită, preaslăvite, deși era întru muritoare şi stricăcioasă fiinţă, la nestricăciune a gândit, preaînţelepte, şi a câştigat strălu­cirea celor fără de trupuri, cu nepătimirea încununându-se. Pentru aceasta, Părinte Ierarhe Iacob, dobândind îndrăznire către Domnul, roagă-te puru­rea pentru cei ce cu credinţă cinstesc pomenirea ta.

Şi acum..., a praznicului

Vohod,

Lumină lină... Prochimenul zilei şi

Paremiile:

Din înţelepciunea lui Solomon, citire: (3:1-9)

Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu și chinul nu se va atinge de ele. În ochii celor nepricepuţi ei au părut că sunt morţi și a fost socotită nenorocire ieşirea lor și nimicire plecarea lor dintre noi, dar ei sunt în pace. Şi chiar dacă înaintea feţei oamenilor au pri­mit chinuri, nădejdea lor este plină de nemurire; şi, puţin fiind pedepsiţi, cu mari binefa­ceri vor fi dăruiţi, că Dumnezeu i-a încercat si i-a aflat vrednici de El. Ca aurul în topitoare i-a lămurit şi ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Şi în vremea cercetării lor vor străluci și vor fi ca scânteile ce aleargă pe mirişte. Judeca-vor neamuri şi vor stăpâni popoare şi Domnul va împărăţi peste ei în veci. Cei ce nădăjduiesc spre El vor înţelege adevărul şi credincioşii vor rămâne lângă El în iubire; că har și milă va dărui cuvioşilor Lui şi va purta grijă de aleşii Sai.

Din înţelepciunea lui Solomon, citire: (5:15 - 6: 3)

Drepţii în veci vor fi vii şi răsplata lor este întru Domnul, iar Cel preaînalt poartă grijă de ei. Pentru aceasta, vor primi împărăţia luminii şi cununa frumuseţii din mâna Domnului; căci cu dreapta Sa îi va acoperi şi cu braţul Său îi va ocroti. Va lua râvna Lui în loc de armă si va întrarma făptura spre izbândă asupra vrăjmaşilor. Îmbrăca-Se-va ca într-o platoşă cu dreptatea şi îşi va pune coif judecata cea nefățarnică.

Va lua cuvioșia ca pavăză nebiruită şi va ascuţi cumplita mânie ca o sabie; şi lumea va porni război împre­ună cu El asupra celor fără de minte. Ca nişte săgeţi bine îndreptate, fulgerele vor porni din nori, ca dintr-un arc bine încordat, și vor lovi la țintă. Și din mânia Sa, ca dintr-o praştie, va fi aruncat noian de grindină.

Se va întărâta asupra lor apa mării şi râurile îi vor îneca deodată. Va sta împotriva lor duhul Puterii şi ca o vijelie îi va risipi. Astfel, fărădelegea va pustii tot pământul şi răuta­tea va răsturna tronurile celor puternici. Auziţi, dar, împăraţi, şi înţelegeţi! Învăţaţi-vă jude­cători ai marginilor pământu­lui! Ascultaţi, cei ce stăpâniţi mulţimi și cei ce vă trufiți cu mulţimea popoarelor. Că de la Domnul s-a dat vouă stă­pânirea, şi puterea de la Cel preaînalt.

Din înţelepciunea lui Solomon, citire: (4: 7-15)

Dreptul, de va ajunge să se sfârșească, întru odihnă va fi. Că bătrânețea cinstită nu este cea dată de lungimea vieţii, nici nu se măsoară după numărul anilor. Ci căruntețea este, la oameni, înţelepciunea, iar vâr­sta bătrâneții este viața neîntinată. Ajungând plăcut lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit şi, fiindcă trăia între păcătoşi, l-a mutat.

Răpit a fost, ca nu cumva răutatea să-i schimbe gândul, nici înşelăciunea să nu îi amăgească sufletul. Că vraja răutății întunecă cele bune şi ameţeala poftei schimbă mintea cea fără de răutate. Ajungând în scurtă vreme la desăvârşire, dreptul a dobân­dit o viaţă împlinită, cum alţii n-au izbutit în ani îndelungaţi. Plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceasta, s-a grăbit să iasă din mijlocul răutăţii. Iar popoarele, văzând, n-au pri­ceput şi nici n-au pus în gând una ca aceasta: că har și milă va dărui Domnul aleşilor Lui și va purta grijă de cuvioşii Săi.

La Litie

Stihirile, glasul 1, însuşi-glasul:

Veselește-te în Domnul, fericită obşte a Mănăstirii Putna, și duhovnicește saltă și cântă; că astăzi ca o primăvară a venit la tine, cu minunata mireasmă a florilor Raiului și cu dumnezeieștile cântări cele de acolo, pomenirea Ierarhului Iacob, care ca o aleasă floare a înflorit și tuturor bună mireasmă a harului revarsă, veselind sufletele celor ce cu credinţă săvârsesc cinstită pomenirea sa.

Ca o albină neostenită, din florile dumnezeieştilor Scrip­turi adunând mierea cuvintelor celor de Dumnezeu insuflate, tuturor ai dăruit-o; și sufletele cele neînvățate luminându-le cu lumina cunoştinţei, pe calea vieţii le-ai îndreptat, ca să slăvească pe Cel în Treime slăvit, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Preasfântul Duh.

Glasul al 2-lea:

Cu toiagul dreptăţii şi al înţelepciunii păstorind, Ierarhe Iacob, și cu iubire de oameni sufletul punându-ţi pentru oile tale, jugul cel greu al dajdiei l-ai înlăturat, către jugul cel uşor al lui Hristos pe toţi îndreptându-i; şi buna-cuviință a casei Domnului iubind, ca un lucrător binecredincios în via Lui, cu timp şi fără timp, toate le-ai împlinit; pentru aceasta astăzi, ca pe un mare ocrotitor al Moldovei te cinstim cu dragoste.

Veniti, credincioşilor, să ne veselim duhovnicește și să cântăm lui Dumnezeu, Mântuitorului nostru, Celui ce minunat S-a arătat întru Sfinţii Săi, slăvind pe cei ce L-au slăvit; că astăzi Ştiutorul tainelor celor ascunse, ca pe o făclie purtătoare de lumină arată Bisericii pe bineplăcutul Său; care, de văpaia dragos­tei celei dumnezeieşti aprinzându-se, tuturor a strălucit cu lumina virtuţilor şi, alungând întunericul necunoștinței cu cuvântul şi cu fapta, pe toţi spre dorirea celor adevărate şi netrecătoare i-a îndreptat; către Care şi pe noi, prin prea­cinstită prăznuirea sa, astăzi îndreptându-ne, ne ridică a striga: împărate al veacurilor, pentru rugăciunile Ierarhului Tău, dă-ne nouă cunoștință adevărată, iertare de păcate şi mare milă.

Şi acum..., a praznicului

La Stihoavnă

Stihirile, glasul al 2-lea, podobie: Când de pe lemn ...

Crucea împăratului Hristos încă din pruncie, Părinte, luând pe umerii tăi, calea nevoinţelor ai străbătut-o deplin; şi de zba­terea cea de jos fugind, feri­cite, toate uneltirile lui Veliar le-ai stricat, la capătul doriri­lor, Sfinte, ajungând degrabă pe calea de Hristos lăsată, cea a dragostei.

Stih: Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă şi se vor veseli întru aşternuturile lor.

Scara Patriarhului Iacob urmând, slăvite Iacob, suişuri în inima ta ai pus; şi cu gândul lui Hristos îmbogăţindu-te, te-ai smerit, fericite, cum zice marele Pavel, nu rapire socotind bunul tău neam, bunule, pentru care astăzi în ceruri te-a preaînălţat Domnul slavei, cu cinste la Dânsul slăvindu-te.

Stih: Cântaţi Domnului cântare nouă, lauda Lui în adunarea Cuvioşilor.

Sfinte, vas curat te-ai arătat şi de bun folos, după Pavel, darurilor Duhului împărtăşindu-te, preaînţelepte, căci credinţa şi dragostea, nădej­dea şi pacea şi îndelunga-răbdare pururea lucrând, partea cea de-a dreapta măririi, cea pregătită nouă de Tatăl, astăzi o moşteneşti, fericite.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Bine, slugă bună şi credin­cioasă; bine, lucrătorule al viei Stăpânului; tu şi greutatea zilei ai purtat, tu şi talantul cel dat ţie l-ai înmulţit, şi pe cei ce au venit la tine nu i-ai pizmuit. Pentru aceasta porţile cerului ţie ţi s-au deschis; intră întru bucuria Domnului tău; și roagă-te pentru noi, fericite Iacob.

Şi acum..., a praznicului

La binecuvântarea pâinilor Troparul Sfântului (de două ori), glasul al 3-lea:

Grija cea lumească lepă­dând şi viaţă pustnicească trăind, ca un bun păstor turma cea cuvântătoare a Moldovei ai păzit, pentru aceasta cu îngerii în ceruri te veseleşti, Sfinte Ierarhe Iacob, Arhiereul lui Hristos, roagă-te pentru sufle­tele noastre.

Apoi Troparul Praznicului sau: Născă­toare de Dumnezeu... 

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., troparul praznicului (de două ori)

Slavă..., al ierarhului, Şi acum..., al praznicului

După catisma întâi, Sedealna, glasul 1, Podobie: Mormântul Tău...

Ca soarele pe cer de la Putna se iveşte, Moldova luminând şi Biserica toată, praznicul tău cel minunat, de Hristos iubitorule, toată inima dreptcredincioasă umplând-o cu a harului îmbel­şugată revărsare, fericite Iacob.

Slavă..., Şi acum..., a praznicului

După catisma a doua Sedealna, glasul 1, Podobie: Mormântul Tău...

Cu toții să cinstim cu credinţă pe Iacob, cel ce a răsărit ca o stea dinspre Putna pe cerul duhovnicesc al Bisericii lui Hristos, și cu dragoste să-i strigăm credincioşii: Pomenește-ne la Dumnezeu, Ierarhe, pe noi, cei ce te cinstim.

Slavă..., Şi acum..., a praznicului

Polieleul: Robii Domnului... şi Mărimurile, Stih 1: Aşteptând, am aşteptat pe Domnul şi a căutat spre mine şi a ascultat rugăciunea mea (Psalm 3:1).

Mărimu-te pe tine, Sfinte Ierarhe Iacob, și cinstim sfântă pomenirea ta, că tu te rogi pen­tru noi lui Hristos, Dumnezeul nostru.

Stih 2: Iată, am fugit departe şi m-am sălăşluit în pustie (Psalm 54: 7).

Veniți, toți credincioşii, să lăudăm pe Ierarhul Iacob Putneanul, pe vasul cel ales al iubirii de Dumnezeu și de oameni.

Stih 3: Pentru cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre (Psalm 16: 4).
Stih 4: Schimbat-ai plângerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu şi m-ai încins cu veselie (Psalm 2:11).
Stih 5: Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta, în vecii vecilor te vor lăuda (Psalm
83: 5).
Stih 6: Cine se va sui în muntele Domnului? Cel nevinovat cu mâinile şi curat cu inima (cf. Psalm 23: 3-4).

Slavă..., glasul 1:

Slavă Ție, Treime Sfântă: Părinte, Cuvinte şi Duhule Sfinte; (zicând:) Slavă Ţie, Dumnezeule.

Şi acum..., acelaşi glas:

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Mărie, Domnul este cu tine, (zicând:) Şi prin tine cu noi.

Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ţie, Dum­nezeule (de trei ori)!

După Polieleu, Sedelnele, glasul al 3-lea, podobie: De frumuseţea...

Astăzi Biserica celor întâi-născuți înscriși în ceruri cu adunările obştii putnenilor se vese­leşte într-un glas şi saltă duhovniceşte, cinstind cu evlavie, cu credinţă şi dragoste, praznicul de peste an al Ierarhului Iacob; pe care lăudându-l să zicem: Bucură-te, Părinte preasfinţite!

Slavă..., Şi acum..., a praznicului

Antifonul întâi, glasul al 4-lea: Din tinereţile mele...

Prochimen, glasul al 4-lea: Cinstită este înaintea Dom­nului moartea cuvioşilor Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie? (Psalm 115: 3).

Toată suflarea să laude pe Domnul...

Evanghelia de la Ioan (10:1): Zis-a Domnul către iudeii care veni­seră la El: Adevărat, adevărat... (caută la 21 mai, la Sfânta Liturghie)

Psalmul 50

Slavă..., glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile Ierar­hului Tău lacob, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum..., asemenea:

Pentru rugăciunile Născătoa­rei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila ta şi după mulţimea îndurărilor Tale curăţeşte fărădelegile noastre.

Stihira, glasul al 6-lea: Bine, slugă bună şi credin­cioasă; bine, lucrătorule al viei Stăpânului; tu şi greutatea zilei ai purtat, tu şi talantul cel dat ţie l-ai înmulţit, şi pe cei ce au venit la tine nu i-ai piz­muit. Pentru aceasta porţile cerului ție ți s-au deschis; intră întru bucuria Domnului tău; şi roagă-te pentru noi, fericite lacob.

Canoanele

Se pune canonul praznicului cu irmo­sul pe 8 şi canonul ierarhului pe 6.

Canonul Ierarhului

Cântarea 1, glasul 1:

Irmos: Cântare de laudă...

Măsura bărbatului desăvârșit, după marele Pavel, pe pământ ajungând-o, de-a pururea te veselești cu cei întâi-născuți înscrişi în cer, preaînţelepte. Icoană făcându-te milosti­virii Celui ce soarele îl răsare peste toţi, de-a pururea te-ai arătat ocrotitor săracilor și asupriţilor.

Slavă...

Lucrarea poruncilor ai săvârşit-o cu frică şi dragoste, înţe­lepte, neîncetat, blândeţile lui David agonisindu-ţi ca un bun, preaminunate.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Osânda strămoșilor a dezlegat-o, din tine întrupându-Se precum a binevoit - Cuvântul lui Dumnezeu; pentru aceasta te măresc toate neamurile.

Catavasia praznicului

Cântarea a 3-a:

Irmos: întăritu-s-a inima mea...

Sădit în taină, minunate, la izvorul apelor Duhului Sfânt, adus-ai rod la vremea ta însutit, fericite, către toţi săracii puru­rea lucrând milostenia. Talanții Domnului cu dragoste pe pământ ca un înţelept înmulţindu-i, de la Stăpânul tău Hristos ai auzit cuvin­tele răsplătirii celei veşnice, bine-lucrătorule.

Slavă...

Iubind casa Domnului și de omul cel dinlăuntru îngrijindu-te neîncetat cu osârdie, preaminunate Iacob, astăzi te bucuri în cămările cereşti ale Tatălui.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Vestirea naşterii Cuvântului primind-o de la înger, Fecioară, fără de tată ai năs­cut pe Stăpânul zidirilor; pen­tru care toate limbile te cântă, mărindu-te.

Condacul şi icosul praznicului. Sedealna Ierarhului, glasul 1: Podobie: Mormântul Tău...

Pomelnic pe pământ scri­ind pentru obştea Putnei, iar în ceruri, la Hristos, dobândind îndrăznire, pomeneşte-ne, Ierarhe, şi pe noi, cei ce săvârșim cu credinţă cinstită pomenirea ta, şi mijloceşte să fim scrişi în Cartea Vieţii.

Slavă..., Şi acum..., a praznicului Cântarea a 4-a Irmos: Auzit-am, Doamne...

Următor arătându-te apostoleştii fapte cu totul, tuturor toate te-ai făcut, preabunule păstor, turma apărându-ţi cu dragoste.

Lepădând cele pământeşti întru dorirea celor din ceruri, secerat-ai, fericite, bogăţia haru­lui şi a înţelepciunii, slăvite.

Slavă...

Uneltirea viclenilor ai destrămat-o cu chibzuinţă, minunat împotrivindu-te, o, preaînţelepte, cu milostivirea spre cei sărmani.

Și acum.... a Născătoarei de Dumnezeu:

Isaia, văzându-te mai dinainte, Maică-Fecioară, spăimântatu-s-a, cântând ţie; deci, urmând acestuia, obştea creştinească te laudă.

Cântarea a 5-a:

Irmos: De noapte mânecând...

Ispitit ca aurul în focul cel ceresc, ai strălucit, slăvite, cu mulţimile virtuților, ca un soare, Părinte, acum luminându-ne. Aşternut picioarelor pe toţi vrăjmaşii tăi ţi i-ai făcut, slăvite, prin lucrarea miloste­niei; pentru care te bucuri de-a dreapta Stăpânului.

Slavă...

Cercetat-ai, bunule, pe cei flămânzi şi goi, după porunca Domnului, şi de-a dreapta împăratului moştenire ai pri­mit, ca un binecuvântat.

 

Si acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Osândit cu faptele mă aflu neîncetat; deci tu, Fecioară, pururea către Fiul tău roagă-te, mijlocindu-mi, Stăpână, ier­tare de păcate.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Pe Prorocul lona...

Văcăritul, darea cea cumplită, cu puterea ta legând, milos­tiv te-ai arătat tuturor celor sărmani şi sufletul ţi-ai pus, Părinte, pentru poporul tău.

Vas ales te-ai arătat al Stăpânului Hristos, miloste­nia lucrând, minunate Iacob, şi de harul Lui cu îmbelşugare împărtăşindu-te.

Lui Hristos bine-plăcând, fericite, pe pământ, cu cei blânzi te veseleşti în pământul celor vii și în curţile Domnului pururea, o, Ierarhe.

Slavă...

Ajutorul tău cel neîmpuţinat avându-l obştea ta, te cinstește în cântări, săvârşind pomeni­rea ta cu dragoste şi cu evlavie, fericite.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Ușă încuiată te-a vestit lumii Iezechiel, că fecioară ai năs­cut și fecioară ai rămas în naștere, Maică Fecioară, precum şi după naştere.

Condacul Ierarhului, glasul al 2-lea:

Cu fapte bune şi cu virtuţi împodobindu-te, Sfinte Ierar­he Iacob, dascăl înţelept al cre­dincioşilor te-ai arătat şi înno­itor al mănăstirii Sfântului Voievod Ştefan cel Mare te-ai învrednicit a fi. Pentru aceasta, Hristos te-a preamărit în ceruri, unde te rogi neîncetat pentru sufletele noastre.

Alt condac, glasul al 4-lea, Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

Pe mlădița lui Hristos cea roditoare, pe Iacob, cu evlavie să îl cinstim cei credincioşi, că dăruieşte îmbelşugat, celor ce-i cântă, lucrările harului.

Icos:

Praznic de veselie ne-a răsă­rit astăzi, fraţilor, veniţi să ne bucurăm! Că nu doar florile acestei primăveri ne aduc acum miresme, ci mai ales floarea cea în Hristos odrăslită şi cu roua Duhului udată, Ierarhul lacob cel preaminunat, păsto­rul duhovnicesc al Moldovei. Veniţi, dar, pe acesta să îl cin­stim cu evlavie, că dăruieşte în chip minunat lucrările harului.

SINAXAR

Întru această lună, în cincisprezece zile, pomenirea Sfântului Ierarh lacob Putneanul, mitropolitul Moldovei. Sfântul lacob s-a născut la 20 ianu­arie 1719 într-o familie dreptcredincioasă din Bucovina. Crescând în duhul adevăratei evlavii, la numai 12 ani a intrat în viata monahală.

Formarea sa duhovnicească este legată de obştea Mănăstirii Putna și a Sihăstriei Putnei, dar și de Mitropolitul Antonie al Moldovei (1730-1740), al cărui ucenic a fost (acelaşi mitropolit care, în Kiev, l-a convins pe viitorul sfânt Paisie de la Neamţ să vină în Moldova pen­tru a se forma duhovniceşte).

Văzând părinţii putneni pe acest tânăr cu înţelepciune de bătrân şi viață aleasă, l-au rânduit a fi hirotonit preot la numai 17 ani, apoi a fost ales egumen al Mănăstirii Putna la vârsta de 25 de ani. În anul 1745 a fost ales episcop de Rădăuţi, unde a tipărit un Liturghier slavo-român şi a înfiinţat o şcoală pentru învăţarea limbilor slavonă, greacă şi română. După doar cinci ani, vrednicia şi râvna sa au fost hotărâtoare pentru mutarea sa în scaunul de mitropo­lit al Moldovei, la Iași. Între 1750 şi 1760 a desfășurat o intensă activitate pastorală şi socială, promovând tipa­rul românesc şi veghind la traducerea de cărţi folositoare de suflet. Reuşind să deschidă o tipografie, în 10 ani a tipărit 15 cărţi de slujbă şi învăţătură în limba română, care s-au folosit în bisericile si mănăstirile din toate ţinuturile locuite de români.

Grija pentru românii din Tran­silvania, ameninţaţi să-şi lepede credinţa strămosească, și-a manifestat-o atât prin tipărirea de cărţi spre apărarea dreptei credinţe, cât şi prin hirotonirea de preoţi şi trimite­rea de antimise în parohiile lipsite de păstori sufleteşti, în Maramureş şi în ţinutul Clujului.

Sfântul lacob s-a îndurerat pen­tru neştiinţa de carte a păstoriţii săi, deoarece, după cum spunea, „din creşterea copiilor, ca dintr-o rădăcină bună sau rea, toată viaţa curge”. De aceea a înfiinţat şcoli şi a tipărit cărţi de învăţătură şi de slujbă, dând la lumină primul Abecedar românesc (Bucvar) şi înfiinţând, pentru copiii satului Putna, prima şcoală elemen­tară rurală din Moldova. A dispus traducerea Vieţilor sfinţilor, care sunt adevărate manuale în care orice om, de orice vârstă, fire şi stare, îşi poate afla un model de viață, dar în vremea păstoririi sale s-a reuşit doar traduce­rea primelor 6 din cele 12 volume. Pe lângă purtarea de grijă faţă de Mănăstirea Putna și asezămintele ei, Mitropolitul lacob a ajutat și alte mănăstiri și biserici, cum ar fi Mănăstirea Doljeşti, bise­rica Sfântul Dumitru din Suceava, Catedrala episcopală din Suceava şi Catedrala Mitropolitană din Iaşi, Mănăstirea şi spitalul Sfântul Spiridon din Iaşi şi altele.

În vremea domniilor fanariote, a intervenit, împreună cu ceilalţi ierarhi ai ţării, pentru eliminarea unor forme de asuprire (desfiinţarea veciniei în 1749) şi a unor biruri împovărătoare (desfiinţarea vădrăritului în 1756), dar mai ales a văcăritului (în 1757), legând cu blestem pe domnii ţării să nu revină asupra acestora.

Ca un făcător de pace şi ocrotitor al poporului, Mitropolitul Iacob a cerut, în anul 1758, hanului tătarilor să înceteze prădarea Moldovei, iar în anul următor a potolit o răscoală a poporului, impunând domnitoru­lui să îndeplinească unele cerinţe, pentru pacificarea ţării. A mustrat adesea pe unii conducători din acei ani, din pricina cărora, în cele din urmă, a fost silit să-și lase scaunul mitropolitan în anul 1760, nevrând să îngăduie impunerea din nou a dărilor împovărătoare.

Petrecând ultima parte a vieţii la Mănăstirea Putna, Mitropolitul Iacob a continuat actele de ctito­rire începute în perioada cât a fost mitropolit în scaun, devenind ast­fel al doilea mare ctitor al Putnei, întărind-o duhovniceste și material. Astfel, ea a devenit unul dintre stâlpii Ortodoxiei româneşti în vre­murile grele ce aveau să vină odată cu ocuparea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, în anul 1774.

Retragerea la mănăstire i-a fost prilej Sfântului Iacob de adân­cire în rugăciunea curăţitoare şi luminătoare de suflet. El a spus acest cuvânt despre rugăciune: „Dumnezeiasca rugăciune, adu­când lumina lui Hristos în sufletele noastre şi risipind dintru dânsul negura ce-l vatămă pe el, îl face mai apoi cu mult mai luminat decât soa­rele, căci aievea ştiut este că cel ce vorbeşte cu Dumnezeu este mai sus de moarte și de stricăciune".

Simţindu-şi sfârşitul aproape, după Paștile anului 1778 a mers la Sihăstria Putnei şi a primit tunderea în marea schimă prin mâna duhov­nicului său, Sfântul Cuvios Natan, luând numele de Eftimie. După patru zile, în ziua de 15 mai 1778, a trecut cu pace la Hristos Domnul. A fost înmormântat în pridvorul mănăstirii sale de la Putna, ca nou ctitor al ei.

Purtându-şi cu sârguinţă şi cu vred­nicie crucea slujirii arhiereşti, şi cu blândeţe şi smerenie pe aceea de a fi prigonit pentru dreptate, jertfindu-se pe sine pentru poporul încredinţat lui spre păstorire, Mitropolitul Iacob şi-a închinat întreaga viaţă slujirii Bisericii, luminării poporului prin şcoală şi tipar, apărării celor nedrep­tăţiţi şi povăţuirii sufletelor spre mântuire, rămânând în amintirea poporului credincios drept „păsto­rul celor săraci si smeriţi, care a dus o viaţă de Sfânt". De aceea, cu prile­jul împlinirii a 550 de ani de la înte­meierea Mănăstirii Putna, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în şedinţa sa din 6-7 iunie 2016, trecerea mitropolitului Iacob Putneanul în rândul Sfinţilor, cu zi de prăznuire la 15 mai, ziua trecerii sale la cele veşnice.

Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Tinerii în cuptor...

Duhovniceasca vie a lui Hristos cu dragoste lucrând-o, fericite Iacob, întru a Lui dum­nezeiască jitniţă ţi-ai adunat roadele faptelor, cu lucrătorii cei buni în cer numărându-te.

Al Preacuratei chip împo­dobind şi candelă de argint punându-i înainte, fericite, l-ai dat izvor de vindecări creştini­lor; deci şi tu, lângă Stăpâna tuturor, ca o candelă astăzi în cer străluceşti şi mijloceşti pentru noi.

Slavă...

În grădina celor pământeşti, slăvite, vieţuind, ai dorit cele cereşti, nesocotind sudorile şi truda din vremea secerișului, ci nădăjduind a lua roada ostenelilor.

Şi acum.... a Născătoarei de Dumnezeu:

Icoana ta, Fecioară, sărutând-o, cu toții te vestim Născătoare de Dumnezeu și cântăm: Bucură-te, Maica Domnului, ocrotitoarea credincioşilor care aleargă la tine, Stăpână, cu dragoste.

Cântarea a 8-a:

Irmos: De Care îngerii...

Adânc temelia casei tale aşezând-o pe piatra credinţei, Ierarhe Iacob, puhoiul ispitei l-ai răbdat neclintit, casa întă­rită având-o, fericite. De dragostea Domnului, slăvite Iacob, nimic nu te-a despărţit, de-a pururea cân­tând: Să binecuvinteze toate lucrurile şi să-L preaînalţe pe El întru toti vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Urmat-ai cu dragoste Păs­torului Celui bun si sufletul pentru oi ţi-ai pus, slăvite, iar acum ai primit de la El cununa neveştejită a slavei, fericite.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Cămară, palat şi tron, vas aurit şi toiag umbrit te-au ară­tat Scripturile demult, că ai năs­cut cu trup, Fecioară, din cura­tul tău pântece, pe Cuvântul Tatălui, Maică Preacurată.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Pe nonă cel de lumină...

Să dănţuiască Moldova și să se bucure Putna, preamilostiv mijlocitor dobândindu-şi la Domnul pe fericitul Ierarh, pe Iacob cel minunat, pe care astăzi cu credinţă și cu râvnă credincioşii îl cinstim întru cântări.

Ascultă, Sfinte, şi pleacă urechea ta către obştea care te laudă acum cu credinţă, Părinte, şi mâinile, ca un ierarh, spre Domnul ridică-le, cerând pentru noi iertarea păcatelor şi har dumnezeiesc.

Bineprimită fă, Sfinte, puţina noastră cântare la tronul Celui milostiv, cu solirea ta sfântă, preaminunate Iacob, te rugăm noi, robii tăi, care cu dragoste şi cu evlavie săvârşim preacin­stită pomenirea ta acum.

Slavă...

Icoana ta preacinstită şi racla moaştelor tale toti credincioşii sărutându-le, minunate Iacob, sufletul nostru îl sfinţim, şi mintea, şi inima, şi cugetul; deci mijloceşte pentru noi de la Domnul har dumnezeiesc.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Nădăjduind pururea în mij­locirea ta, Maică, la Hristos, împăratul a toate, noi, robii tăi, alergăm cu dragoste; deci mâinile tale întinde-le la rugă­ciune către El, Preacurată, îndurat făcându-L nouă.

Luminândele

Glasul al 3-lea, Podobie: Lumina cea din lumină...

Să prăznuiască Moldova şi să se bucure Putna că solitor câştigat-au la Făcătorul a toate pe Iacob, Ierarhul nevoitor şi mult-milostiv.

Slavă...,

Alta, a Ierarhului, glasul al 2-lea, Podobie: Femei, auziţi...

Ca răsăritul soarelui, slăvită pomenirea ta, preaminunate Iacob, a luminat toată lumea şi negura necunoştinţei cu totul risipind-o, a odrăslit bucurie nespusă obştilor Putnei.

Şi acum..., a praznicului.

LA LAUDE

Stihirile pe 6: ale praznicului 3 şi ale Ierarhului 3.

Stihirile Ierarhului, glasul 1, Podobie: Ceea ce eşti bucuria...

Cântă şi saltă Moldova, praz­nic de obşte făcând la sfântă pomenirea Ierarhului Iacob, pe care lăudându-l, să sărutăm racla moaştelor lui, zicând: Nu uita, Sfinte, acum pe poporul tău, ci lui Hristos roagă-te pentru el.

După vrednicie te-ai înălţat în Sfânta Sfintelor cea din ceruri, Părinte de trei ori feri­cite, de unde în chip minu­nat mijloceşti, pentru cei ce te laudă, dumnezeiască milă de la Hristos şi iertare păcatelor.

Lăcaş curat al Treimii dumnezeieşti te-ai vădit în vremile din urmă, fericite Părinte; Acesteia în ceruri rugându-te cu îndrăzneală, slăvite, pomeneşte-ne pururea şi pe noi, mântuire mijlocindu-ne.

Ca mai înainte, Părinte, milostivindu-te spre obştea ta aceasta, aşa şi astăzi păzeş­te-o, împreună luându-i mijlo­citori către Domnul tuturor pe Cuviosii Sila, Natan si Paisie, Ierarhe fericite

Slavă..., glasul al 4-lea:

Cu minte de bătrân împodobindu-te din tinereţe, ungerea arhieriei, preaînţelepte, de sus ai primit şi puterea de a lega şi dez­lega, Ierarhe; prin care şi dajdia cea fără de omenie ai legat-o spre desfiinţare şi neplecat ai rămas înaintea puternicilor lumii; pentru aceasta, şi toate măririle lumeşti lepădându-le, şi însuşi toiagul cel arhieresc, toiag pe sine însuți Putnei te-ai făcut, și temelie nouă, şi ctitor, şi părinte; iar acum în cer strălucind ca un bineplăcut al Domnului, te rogi, ca un Ierarh, cu îndrăzneală, pen­tru sufletele noastre.

Şi acum..., a praznicului.

Doxologie mare, Troparele, Ecteniile şi Otpustul.

La Sfânta Liturghie

La Fericiri: din Canonul Praznicului, Cântarea a 3-a pe 4, şi din Canonul Ierarhului, Cântarea a 6-a pe 4.

Prochimen, glasul al 7-lea:

Scumpă este înaintea Domnului moar­tea cuvioşilor Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?

Apostolul Ierarhului (Evrei 7: 26 - 8: 2)

Fraţilor, un astfel de Arhiereu... (caută la 13 noiembrie)

Aliluia, glasul al 2-lea:

Stih 1: Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate şi cuvioșii Tăi se vor bucura.

Stih 2: Că a ales Domnul Sionul şi l-a ales spre locuinţă Lui.

Evanghelia Ierarhului (Ioan 10: -16)

Zis-a Domnul: Eu sunt uşa... (caută la 21 mai, la Utrenie)

Chinonicul:

Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme. Aliluia.