Minuni - Vindecări - Vedenii

Candela Maicii Domnului a rămas nestinsă vreme de 80 de ani
„Sunt Sfântul Efrem şi o să îi dau bebeluşului o doctorie ca să se facă bine”
Vedenia Sfântului Antonie cel Mare despre drumul sufletului după moarte
Credința în Maica Domnului readuce la viață un bebeluș născut prematur
Mirele primit în dar prin rugăciune și mijlocirea Sfinților

Papucii Sfântului Spiridon se tocesc constant

Sfântul Spiridon de multe ori iese din biserica din Corfu, unde sunt moaștele lui, și cutreieră marea și pământul pentru a face bine și a le ajuta celor care îl cheamă în rugăciune. De aceea își tocește încălțările și trebuie să îi fie schimbate frecvent.

Minunea Sfântului Spiridon de la Sinodul I Ecumenic

Sfântul a băgat mâna stângă în buzunar și a scos o cărămidă și, arătând-o tuturor, a făcut cu dreapta lui semnul crucii și a zis: „În numele Tatălui”. Și s-a crăpat cărămida. Părinții care urmăreau scena s-au cutremurat de-a dreptul. Fiindcă odată cu cuvintele Sfântului, focul cu care fusese arsă cărămida s-a înălțat deasupra. – „Și al Fiului”. Și apa cu care fusese înmuiată cărămida a curs jos. – „Și al Duhului Sfânt”. Iar lutul a rămas în mâna lui.

Despre Irina, fiica Sfântului Spiridon care a murit

Acestea auzindu-le sfântul, intrând în camera ei și căutând în toată casa, nu a aflat podoaba, dar cu credință neîndoită și desăvârșită încredere în Dumnezeu a venit, împreună cu toți cei dimpreună cu el și cu femeia și stăpâna podoabei, la mormântul sfintei fecioare și fiice a lui, și zice dreptul în auzul tuturor: „Copila mea Irina, în numele Domnului nostru Iisus Hristos, spune-mi mie, unde ai pus podoaba femeii pe care ai luat-o de la dânsa spre păstrare?”. Iar aceea, ca sculată din somn, dându-i cinstire dreptului ca unui părinte, a zis: „Doamne al meu tată, am ascuns podoaba în cutare loc”.

Scrisoarea lui Marius către Sfânta Parascheva

Rugăciunea mea către tine a ajuns la Dumnezeu, iar El a făcut o minune. Mama mea s-a vindecat de o boală grea, numită cancer.

La mine de ce nu te rogi? Sunt Sfânta Parascheva!

La vârsta de 27 de ani mi s-a arătat în vis Sfânta Parascheva. Era o fetiţă slabă, plăpândă, nu prea înaltă, îmbrăcată în negru, cu o smerenie de nedescris, cu capul plecat şi punând mâna pe pieptul ei mic. Mi-a spus: La mine de ce nu te rogi, pentru că vreau să te ajut, sunt Sfânta Parascheva?! Acest vis m-a uimit, m-a întărit mai mult în credinţă.

Centura de siguranţă a Sfintei Cuvioase Parascheva

Deodată, maşina a pierdut direcţia, a ieşit din drum şi s-a rostogolit 1,5 m în jos, în prăpastie; parbrizul şi geamul lateral s-au spart, plafonul, de sticlă, nu mai era, iar geanta, telefonul mobil şi o iconiţă a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus le-am găsit în iarbă, după ce au zburat prin plafonul maşinii. Am scăpat fără să păţesc nimic! Doar o zgârietură la cap, care a sângerat puţin, fără durere, iar a doua zi a dispărut.

„Mamă, numai Sfânta v-a scăpat de moarte!”

Timpul se scurgea fără să-l simțim și ne apropiam de casă, atunci când ne-am dat seama că o roată a mașinii ei ne-a depășit, a traversat celălat sens, a sărit peste un gard de boscheți și și-a pierdut urma în noapte. Mașina în care eram a scrâșnit în asfalt, s-a opintit și aproape că s-a răsucit…

Vindecarea unui neamț paralizat de către Sfântul Ierarh Spiridon

În anul 1769, s-a vindecat un oarecare soldat neamț paralizat care, apropiindu-se cu credință și lacrimi multe, a căzut la picioarele Sfântului.

Sfântul Spiridon săvârșește îmbisericirea unui copil

Preotul în vârstă, întorcându-se capul spre noi, ne-a întrebat: „Ce doriți?” „Părinte”, i-am zis, „am venit cu copilul să i se citească de patruzeci de zile, dar am întârzâiat”. „O voi face eu”, a zis și s-a ridicat în picioare. Am văzut atunci în fața noastră un bărbat înalt, bătrân, cu barbă și păr albe, îmbrăcat în straie albe. Venea încet spre noi, dar se vedea că avea mersul încet nu din cauza vârstei, ci pentru că era foarte liniștit. A luat copilul în brațe și a început să zică rugăciunile.

„Să mergi să te operezi şi ai să te faci bine”

Care om pe lumea aceasta nu a suferit sufleteş­te şi trupeşte? Şi cine nu a simţit nevoia să se întrebe de ce este suferinţa în lume? Cerul nu este mereu senin şi plin de stele şi marea nu este mereu liniştită. Cerul se acoperă de nori grei şi negri şi izbucnesc ploi torenţiale şi furtuni. Norii întunecaţi ai durerii şi furtunile lacrimilor se revarsă.

Pagini