Canon de rugăciune către Sfinţii Cuvioşi Macarie Egipteanul şi Macarie Alexandrinul

19 Ianuarie
 

Troparul Sfântului Cuvios Macarie Egipteanul, glasul 1:

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Macarie. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

 

Troparul Sfântului Cuvios Macarie Alexandrinul, glasul 1:

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Macarie. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

 

Cântarea 1.

Irmosul:

Cetele israelitene cu picioare neudate trecând Marea Roşie şi adâncul cel umed, văzând cufundaţi în mare pe voievozii călăreţi vrăjmaşi, cu bucurie au cântat: să cântăm Dumnezeului nostru, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Părinte, luminându-te cu strălucirea cea Dumnezeiască şi acum cu îngerii petrecând, miluieşte cu rugăciunile tale pe cei ce săvârşesc preasfinţită pomenirea ta, cu bucurie strigând: să cântăm Dumne­zeului nostru, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Urcându-te statornic pe calea care duce la Viaţă, mergând, ai străbătut-o până la capăt, preafericite; şi fugind de zgomot ai risipit tulburările demonilor, strigând cu bucurie: să cântăm Dumnezeului nostru, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Omorându-ţi cugetul trupului, cu luptele tale cele sihăstreşti, prin Dumnezeiescul Duh, desăvârşit l-ai supus, părinte; şi cârmuindu-te cu a Lui Dumnezeiască Putere, cu bucurie strigai: să cântăm Dumnezeului nostru, că S-a preaslăvit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Toate cele plăcute le-ai părăsit părinte, îndrăgind bucuria cea pururea din Casa Domnului, unde este glasul celor ce prăznuiesc din inimă curată, strigând cu bucurie: să cântăm Dumnezeului nostru, că S-a preaslăvit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Zămislind, Curată, în pântece pe Fiul Cel fără de ani al Tatălui Celui fără de început, Care a luat Trup pentru noi oamenii, L-ai născut în chip negrăit sub ani Căruia bucurându-ne strigăm: să cântăm Dumnezeului nostru, că S-a preaslăvit.

 

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Arcul celor puternici a slăbit şi cei neputincioşi s-au încins în putere. Pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Plecându-te sub Legea Duhului şi cu armele Lui fiind încins, cuvioase, nu ţi-ai plecat voia la legea păcatului.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sus la Dumnezeu avându-ţi cugetul, purtătorule de Dumnezeu, ai părăsit cele de pe pământ, prin ostenelile înfrânării, cu putere fiind uşurat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Rupând legăturile firii cu vieţuirea ta cea mai presus de fire şi curată, de Dumnezeu purtătorule, ai câştigat lucrarea celor mai presus de fire.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca să vorbeşti cu Dumnezeu întru netulburare, Sfinte Preacuvioase Macarie, ai ales a locui în pustiu, depărtându-te de tulburări, părinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce este cu deosebire Iubitor de oameni, vrând să mântu­iască pe om, ca un Făcător de bine, S-a Sălăşluit în pântecele tău în chip mai presus de minte, Maica lui Dumnezeu.

Irmosul:

Arcul celor puternici a slăbit şi cei neputincioşi s-au încins în putere. Pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.

 

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Cel Ce şade în Slavă, pe Scaunul Dumnezeirii pe Nor Uşor a venit, Iisus Cel Îndumnezeit, prin Palma Curată şi a mântuit pe cei ce strigă: Slavă Hristoase, Dumnezeirii Tale.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dezbrăcatu-te-ai, părinte, de omul cel vechi, cel stricat şi odată cu el de patimile păcatului; şi prin înfrânare stăruitoare ai îmbrăcat, preacinstite, pe omul cel înnoit în Hristos.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Viaţa ta cea prealuminată, părinte, prin toată fapta bună şi Dumnezeiască s-a arătat ca un desăvârşit îndreptar, în rugăciuni şi în postiri, în privegheri şi în cererile cele către Hristos, Iubitorul de oameni.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

N-ai dat genelor tale dormitare, purtătorule de Dumnezeu, părinte, până când te-ai făcut pe tine însuţi casă preasfinţită a Stăpânului, Cel Ce vede toate; către Care strigai: Slavă, Hristoase, Puterii Tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătatu-ţi-ai la tinereţe cuminţenia, la bătrâneţe înţelepciunea, în toată viaţa statornicia şi îndelungă răbdarea şi dragostea către toţi cei ce strigă: Slavă Hristoase, Puterii Tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Oamenii fiind omorâţi de mulţimea păcatelor, i-ai însufleţit, Preasfântă şi căzuţi fiind în piericiune i-ai ridicat, născând pe Dătătorul de viaţă şi Izbăvitorul celor ce strigă: Slavă, Hristoase, Puterii Tale.

 

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Luminarea Ta, Doamne, trimite-ne-o nouă şi din negura greşelilor izbăveşte-ne pe noi, Bunule, pacea ta dăruindu-ne nouă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îndreptându-ţi, cuvioase, cugetul sufletului către cele de sus şi simţirile înţelepţeşte ocârmuindu-le, ai ajuns locaş sfinţit lui Dumnezeu, Atotţiitorul.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Veştejit-ai ispitele celui viclean şi ai făcut neputincioase meşteşugirile lui cele amare, potrivindu-ţi pururea sufletul în pas cu Legea cea Dumnezeiască.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Împodobindu-ţi, cuvioase, cuge­tarea sufletului şi făcându-ţi mintea stăpână, ai avut în Hristos Îndreptător către calea cea cerească.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fecioara a născut pe Fiul Cel mai presus de vreme, care a pus tuturor Legi de curăţie şi a vestit celor de pe pământ curăţia dreptei cinstiri de Dumnezeu.

 

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

Strigat-a, mai înainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona, în chit, rugându-se: dinstricăciune izbăveşte-mă, Iisuse, Împărate al Puterilor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În pustiu ţi-a fost drag să locuieşti cu osârdie, purtătorule de Dumnezeu, aşteptând acolo pe Dumnezeu, Cel Ce izbăvea şi păzea paşii tăi.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Neclintit ai petrecut în sihăstrie, înţelepţitule de Dumnezeu, păzind sihăstria până la sfârşit cu iscusinţă. Prin care te-ai învrednicit de Lumina Cea Neapusă şi Dumnezeiască.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Viaţă întocmai cu îngerii ai petrecut pe pământ şi cinste ca îngerii, după vrednicie, ai câştigat, stând înaintea Dumnezeului tuturor, împreună cu îngerii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Zămislit-ai în pântece, Maica lui Dumnezeu, pe Dumnezeu Cuvântul Cel fără de început, făcându-Se asemenea cu noi, pentru noi şi fiind cunoscut în două firi Neschimbat.

Irmosul:

Strigat-a, mai înainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, proorocul Iona, în chit, rugându-se: dinstricăciune izbăveşte-mă, Iisuse, Împărate al Puterilor.

 

CONDACUL Sfântului Cuvios Macarie Alexandrinul, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

În casa înfrânării Domnul te-a aşezat, cu adevărat, ca pe o stea nerătăcitoare, luminând marginile, părinte al părinţilor, Sfinte Macarie, Preacuvioase.

 

CONDACUL Sfântului Cuvios Macarie Egipteanul, glasul 1. Podobie: Ceata îngerească...

Viaţă fericită ducând în lume, te-ai învrednicit a te sălăşlui în pământul celor blânzi, împreună cu cetele fericiţilor, Sfinte Macarie, purtătorule de Dumnezeu; şi locuind în pustiu, ca într-o cetate, ai primit de la Dumnezeu harul minunilor. Pentru aceasta te cinstim.

 

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Cel Ce ai mântuit de foc pe tinerii lui Avraam şi ai ucis pe haldeii care fără dreptate prigoneau pe cei drepţi, Prealăudate Doamne, bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu îndemnarea cea de sus şi cu ajutorul lui Dumnezeu biruind pe vrăjmaşi, te-ai făcut purtător de biruinţă, strigând: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Curăţind tulburarea ce se naşte din patimi, te-ai luminat cu lu­mina liniştii celei desăvârşite a sufletului, Sfinte Preacuvioase Macarie, strigând: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Luminându-ţi sufletul cu bunăcuviinţa faptelor bune şi făcându-te frumos la înfăţişare, ai cântat cu bucurie lui Dumnezeu: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe noi cei ce eram robiţi, Fecioară, chemându-ne Domnul Cel Iubitor de oameni către Ceea ce eram dintru început, sălăşluindu-se în pântecele tău, S-a Întrupat. Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

 

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cuvintele Vieţii Celei Veşnice primindu-le în inima ta, preafericite, trupul ţi l-ai istovit şi te-ai socotit mort pentru lume. Şi îmbrăcându-te cu omorârea trupului cea purtătoare de viaţă, ai strigat: pe Domnul lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Roagă-te, purtătorule de Dumnezeu, Celui Ce Singur este Dătător de bunătăţi, ca să se facă Milostiv celor ce prăznuiesc pomenirea ta cea preacinstită, cerând iertare de păcate celor ce strigă: pe Domnul lăudati-L făpturile şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luând aminte la înclinarea cea neîncetată către Dumnezeu şi de acolo primind Raza Strălucirii, ca o lumină ce se răsfrânge într-o oglindă străvezie, o trimiţi celor ce cântă: pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Pe scara cea întinsă către înălţime, în vârful căreia S-a arătat sprijinindu-Se Domnul, te-ai suit, părinte, pururea înaintând pe Dumnezeieştile trepte, cuvioase, până ce aiajuns, strigând: pe Domnul lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Lăudămu-te, Ceea ce eşti Plină de har, că ne-ai născut nouă pe Dumnezeu Întrupat. Drept aceea toţi te numim Născătoare de Dumnezeu, Casă Primitoare de Dumnezeu, Frumuseţea lui Iacob, strigând: pe Domnul lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînalţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum lucrată: pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a.

Irmosul:

Eva, prin boala neascultării, blestemul a adus; iar tu Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla zămislirii, binecuvântare ai înflorit lumii; pentru aceasta toţi te mărim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu lacrimile cele sihăstreşti ai adăpat arătura inimii tale; iar acum bucurându-te, părinte, cu veselie culegi răsplătirile ca pârgă a luptelor tale. Pentru aceea toţi te fericim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lumina Cea Neajunsă ţi-a răsărit, Bucuria Veşnică te-a primit; acolo dănţuind cu îngerii pe lângă Împăratul şi Domnul, adu-ţi aminte, părinte preafericite, de cei ce săvârşesc cu credinţă sfântă pomenirea ta.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Izbutit-ai să scapi de săgeţile, de lucrăturile şi de meşteşugnile demonilor; păzitu-s-a sufletul tău, fericite şi sfânt, curat, neîntinat şi vrednic s-a făcut de ajungerea în ceruri. Adu-ţi aminte de cei ce te laudă pe tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Străduitu-te-ai, părinte, după Legea alergătorului şi ai biruit precum se cuvine. Drept aceea, te-a cinstit Cel Singur Făcător de bine cu cununa măririi şi te-a învrednicit de Dumnezeiasca arătare de lumină şi de fericitele desfătări.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca Ceea ce ai născut pe Făcătorul tuturor făpturilor, Maica lui Dumnezeu, ai întrecut toată făptura cu Dumnezeiasca mărire, cu sfinţenia, cu harul şi cu toate biruinţele faptei bune; pentru aceea toţi te mărim.

Irmosul:

Eva, prin boala neascultării, blestemul a adus; iar tu Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla zămislirii, binecuvântare ai înflorit lumii; pentru aceasta toţi te mărim.

 

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Cu focul sihăstriei fiind încercat, înţelepte, te-ai arătat mai lămurit decât aurul în cuptor. Pentru aceasta te-ai mutat către Împărăţiile cele Cereşti. De aceea cu credinţă lăudându-te, strigăm: cere pentru noi, părinte, har, milă şi iertarea greşelilor.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Povăţuieşte-ne la calea pocăinţei pe noi, cei ce ne abatem pururea către calea răutăţilor şi mâniem pe Preabunul Domn, Ceea ce eşti Neispitită de Nuntă, Binecuvântată Marie, Scăparea oamenilor celor fără de nădejde, Locaşul lui Dumnezeu.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Mieluşeaua cea cu totul fără prihană, văzând pe Mieluşelul şi Păstorul spânzurat mort pe Lemn, cu lacrimi ca o Maică tânguindu-se grăia: cum voi îndura smerenia Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu şi Patimile cele de bunăvoie, Preabunule Dumnezeu?